Magistracy exam re-review complaint inadmissible for exceeding statutory judicial avenue

Competenţă materială. Plângere împotriva respingerii de către Consiliul Superior al Magistraturii a cererii de reexaminare la o probă și participarea la un nou examen de capacitate.

Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.92/1992 republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin.1”.

În speţă, aprobarea cererii privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a magistraţilor echivalează cu o propunere de modificare a legii, ceea ce excede chiar și competenţei Consiliului Superior al Magistraturii. Or, recunoașterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se încadrează în situaţia avută în vedere de legiuitor prin art.64 alin.2 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalităţii și, din acest motiv, ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de sancţiunea nulităţii ce privește hotărârile judecătorești pronunţate cu nesocotirea normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruinţa părţii, o plângere ce excede competenţei legal atribuite acestuia prin lege.

Completul de 9 judecători, decizia nr.5 din 16 februarie 2004

Prin hotărârea nr.227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraţilor stagiari și al consilierilor juridici asimilaţi magistraţilor stagiari, organizat de Ministerul Justiţiei în perioada 17 mai - 2 iulie 2002.

Petentul Ș.A.I. a participat la acest examen, fiind declarat nereușit.

Considerând că nota obţinută la disciplina drept comercial nu reflectă conţinutul lucrării, petentul a formulat contestaţie.

În urma soluţionării contestaţiei, nota acordată la prima corectare a fost menţinută.

Invocând, pe de o parte, împrejurarea că se află în situaţia prevăzută de art.63 alin.1 din Legea nr.92/1992, ca urmare a faptului că a fost declarat respins și la examenul de capacitate organizat în perioada octombrie-noiembrie 2001 și, pe de altă parte, desfășurarea activităţii de procuror cu rezultate apreciate pozitiv, petentul a solicitat admiterea plângerii și fixarea unui termen la care să susţină lucrarea la disciplina drept comercial.

Plângerea este inadmisibilă. În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, supuse controlului judecătoresc în condiţiile legii.

Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.92/1992 republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin.1”.

Acest text privește una din competenţele atribuite prin art.63 alin.6 din Legea de organizare judecătorească, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îndeplinească formalităţile legate de numirea magistraţilor care au fost declaraţi reușiţi la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate”.

Plângerea dedusă spre soluţionare Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a lucrării la disciplina drept comercial și aprobarea participării la un nou examen de capacitate, excede însă competenţei legal atribuite prin art.64 din Legea nr.92/1992. Petentul a arătat că, anterior, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea sa de a propune Președintelui României numirea în funcţia de procuror.

De altfel, aprobarea cererii privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a magistraţilor, echivalând cu o propunere de modificare a legii, excede chiar și competenţei Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, recunoașterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se încadrează în situaţia avută în vedere de legiuitor prin art.64 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalităţii și, din acest motiv, ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Așadar, calea procesuală aleasă de contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condiţiile legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greșit aleasă.

Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art.129 din Constituţia României, cu referire la art.21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art.1, 5, 6 și 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale.

În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege calea procesuală legal prevăzută.

Cum normele legale privind sesizarea instanţelor judecătorești și soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite sunt prevăzute prin norme imperative, de ordine publică, calea procesuală exercitată de persoane aflate în situaţii identice trebuie să fie aceeași.

Ca atare, în raport de sancţiunea nulităţii ce privește hotărârile judecătorești pronunţate cu nesocotirea normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruinţa părţii, o plângere ce excede competenţei legal atribuite acestuia prin art.64 din Legea nr.92/1992.

În consecinţă, Înalta Curte a respins plângerea ca inadmisibilă.