Appeal against rejection of revision for contradictory judgments declared inadmissible due to irrevocable status of the challenged decision.

Revizuire. Cerere fondată pe art. 322 pct.7 C.proc.civ. Condiţii. Recurs

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi de atac. Revizuire fondată pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Condiţii. Recurs

Index alfabetic : Drept procesual civil

- revizuire

- recurs inadmisibil

C.proc.civ., art. 322 pct.7, art. 328 alin.1

Revizuirea unei hotărâri,în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calităţi.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul menţionat constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părţi.

Cerinţele art. 322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite când hotărârile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceeași cauză și în același dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători

decizia nr. 327 din 5 decembrie 2005

La data de 15 iunie 1999, reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâţii B.V. și L.L., pentru partajarea averii rămasă de pe urma defunctei B.V., decedată la data de 3 noiembrie 1940.

La termenul din 14 octombrie 1999, pârâta B.V. a formulat întâmpinare și cerere reconvenţională, solicitând introducerea în cauză a celorlalţi moștenitori ai defunctei B.V., respectiv B.I., B.Gh., I.B., B.N. și B.M. Pe cale reconvenţională, pârâta menţionată a solicitat partajarea averii rămasă de pe urma defunctului I.B., decedat la 20 mai 1987.

Pentru identificarea bunurilor ce fac parte din masa succesorală au fost efectuate expertize tehnice de către experţii P.I.,D.I. și B.Gh.

Prin încheierea de admitere în principiu, din data de 21 septembrie 2000:

- a fost constatată deschisă succesiunea defunctei B.V., având ca moștenitori pe reclamanta B.E. și pe pârâtele B.V. și L.L., în calitate de descendente, fiecare având câte o cotă de 1/3 din succesiune și au fost identificate bunurile care fac parte din masa succesorală ;

- a fost constatată deschisă și succesiunea defunctului I.B., calitate de moștenitori având pârâţii L.L., B.V., B.I., B.Gh., I.B., B.N., B.M. în calitate de descendenţi și pârâta B.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, constatându-se și bunurile care compun masa succesorală .

Pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, menţionate în încheierea de admitere în principiu, s-au efectuat mai multe expertize tehnice, a fost omologat raportul expertului S.I. și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei II din raport.

Prin sentinţa nr.2135 din 4 iunie 2001, Judecătoria Câmpulung a admis în principiu acţiunea completată, introdusă de reclamanta B.E. și în parte cererea reconvenţională, formulată de pârâta B.V. și s-a dispus atribuirea loturilor.

Tribunalul Argeș, secţia civilă, prin decizia nr.705 din 22 aprilie 2003, a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei IA-IB din raportul expertului T.I.

Prin decizia nr.1550/R din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Pitești, secţia civilă a admis recursul declarat de pârâta B.V. și a modificat decizia atacată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva hotărârii primei instanţe.

Cererea de revizuire a acestei decizii, întemeiată pe cazul prevăzut de art.322 pct.2 din Codul de procedură civilă, formulată de reclamanta B.E., a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Pitești, secţia civilă, prin decizia nr.1906/R din 13 noiembrie 2003.

Reclamanta B.E. a formulat o nouă cerere de revizuire a deciziei pronunţate de instanţa de recurs, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, ca fiind potrivnică încheierii de admitere în principiu, pronunţată la data de 26 noiembrie 2002 în dosarul nr.5141/2001 a Judecătoriei Câmpulung.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.6648 din 26 noiembrie 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menţionat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părţi.

În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele textului menţionat când soluţiile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceeași cauză și în același dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.

Cum, în speţă, atât încheierea de admitere în principiu dată la data de 26 noiembrie 2002, cât și decizia nr.1550/R din 26 septembrie, au fost pronunţate în aceeași cauză, ca urmare a învestirii instanţelor cu acţiunea având ca obiect partaj și căile de atac exercitate de părţile litigante, între cele două hotărâri adoptate pe parcursul mai multor cicluri procesuale nu poate exista contradicţie, în sensul art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, admiţând recursul și menţinând una din soluţiile pronunţate anterior de instanţa inferioară, instanţa de control judiciar nu a adoptat o soluţie proprie, nu a evocat fondul în sensul art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă și, pe cale de consecinţă, decizia pronunţată nu este susceptibilă de revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii reclamanta B.E. a declarat recurs, formulând următoarele critici :

- instanţa a apreciat greșit, cu referire la caracterul definitiv al încheierii de admitere în principiu;

- nepronunţarea clară, neechivocă prin dispozitiv, de către Curtea de Apel Pitești, asupra încheierii de admitere în principiu;

- neobservarea precedentului judiciar, cu referire la desfiinţarea încheierii interlocutorii prin dispozitiv.

În concluzie, reclamanta a solicitat desfiinţarea deciziilor pronunţate în cauză și menţinerea deciziei pronunţate în apel.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.129 din Constituţia României, revizuită, “împotriva hotărârilor judecătorești, părţile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar, al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Or, potrivit art.328 alin.1 din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.

Așadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere era și ea susceptibilă de recurs.

Este de reţinut, în acest sens, că, prin dispoziţiile art.328 alin.2 din Codul de procedură civilă, legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.

În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Secţia civilă și de proprietate intelectuală s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă și a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele textului invocat de revizuentă.

Hotărârea a cărei anulare s-a cerut era irevocabilă și, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.

Se constată, așadar, că recursul declarat de B.E. nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art.299 din Codul de procedură civilă, cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum și al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii și autorităţilor și, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluţionată în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători prin art.22 din Legea nr.304/2004.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătorești și soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 alin.2 din Constituţia României.

Drept urmare, recursul a fost respins ca inadmisibil.