Inadmissibility of appeal against interlocutory order denying suspension of execution prior to merits ruling on eviction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the lower court's interlocutory decision denying the suspension of execution in force. The dispute arose from an eviction judgment confirmed on appeal, where the defendant filed a final appeal and requested a provisional suspension of execution, which the appellate court denied based on the absence of irreparable harm. The defendant subsequently challenged this interlocutory order. Under Article 299(1) and Article 282(2) of the Civil Procedure Code, interlocutory orders are not independently appealable; they may only be challenged together with the final merits judgment or if they interrupt the course of proceedings. Since the final appeal decision would itself be non-appealable, allowing an independent appeal against the interlocutory order would create an impermissible new degree of jurisdiction, rendering the filing inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedInadmissibility of appeal against interlocutory order denying suspension of execution prior to merits ruling on eviction: S-a motivat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.581 din Codul de procedură civilă, prin care este reglementată procedura specială a ordonanţei președinţiale, deoarece prin punerea în executare a hotărârii vizate în cerere, nu s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu care să nu poată fi reparat printr-o întoarcere a executării, în cazul când s-ar admite recursul pârâtei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recurs. Încheiere premergătoare dată de instanţa investită cu judecata recursului
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Încheiere premergătoare a instanţei de recurs. Recurs declarat împotriva încheierii
Index alfabetic : Drept procesual civil
- încheiere premergătoare soluţionării recursului
- recurs inadmisibil (declarat împotriva încheierii premergătoare)
C.proc.civ., art. 282 alin.2, art. 299 alin. 1
Încheierea premergătoare prin care instanţa de recurs a respins cererea de suspendare provizorie a hotărârii definitive atacate - în speţă sentinţa de evacuare a recurentului, confirmată în apel – nu este supusă căii de atac a recursului.
Admiterea posibilităţii atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, în cadrul procedurii ce precede judecarea recursului, ar echivala cu crearea unui nou grad de jurisdicţie, ceea ce ar fi inadmisibil.
I.C.C.J., Completul de 9 judecători
decizia nr. 265 din 10 octombrie 2005
Prin sentinţa civilă nr.2343 din 2 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta T.A. dispunându-se evacuarea, pentru lipsă de titlu, a pârâtei M.L. dintr-un imobil situat în București.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.1904 A din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel București, secţia a III-a civilă.
Pârâta a declarat recurs solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârilor de evacuare până la soluţionarea recursului.
Prin încheierea din 23 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie Curte de Casaţie și Justiţie, secţia civilă și de proprietate intelectuală a respins cererea formulată de M.L., prin care a solicitat suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă președinţială, a executării sentinţei judecătoriei, prin carre s-a dispus evacuarea pârâtei.
S-a motivat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.581 din Codul de procedură civilă, prin care este reglementată procedura specială a ordonanţei președinţiale, deoarece prin punerea în executare a hotărârii vizate în cerere, nu s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu care să nu poată fi reparat printr-o întoarcere a executării, în cazul când s-ar admite recursul pârâtei.
Împotriva acestei încheieri, pârâta a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit art.299 alin.1, cu referire la art.282 alin.2 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-ar întrerupe cursul judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
În raport cu prevederile art.299 alin.1 din Codul de procedură civilă, sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Câtă vreme, însă, decizia prin care Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia civilă și de proprietate intelectuală ar urma să soluţioneze recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr.1904/A din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel București, secţia a III-a civilă, nu ar mai fi supusă recursului, deoarece nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de lege menţionat, nici încheierea premergătoare, prin care aceeași instanţă a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinţei confirmată de decizia pronunţată în apel, împotriva căreia s-a declarat recurs, nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.
De altfel, admiterea posibilităţii atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, în cadrul procedurii ce precede judecarea recursului, ar echivala cu crearea unui nou grad de jurisdicţie, ceea ce ar fi inadmisibil.
În consecinţă, recursul declarat împotriva încheierii din 23 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil.