Judicial incompatibility in extraordinary appeal: request for absolute nullity declared inadmissible

Incompatibilitatea judecătorului. Contestaţie în anulare fondată pe art. 24 alin. 1 C.proc.civ., referitor la incompatibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi de atac. Incompatibilitatea judecătorului. Contestaţie în anulare fondată pe art. 24 alin. 1 C.proc.civ.

Index alfabetic : Drept procesual civil

- incompatibilitatea judecătorului

- contestaţie în anulare

C.proc.civ., art. 24 alin. 1; art.317-318

Dispoziţiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art. 24 alin. 1 C. proc. civ., au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cum, între aceste cazuri, textul de lege menţionat nu conţine vreo referire și la contestaţia în anulare, reglementată prin art. 317-318 C. proc. civ., se reţine că în această cale de atac extraordinară care este în retractare – iar nu în reformare – nu-și poate avea loc aplicarea principiului incompatibilităţii pe motiv că judecătorul s-a pronunţat prin hotărârea a cărei anulare se cere pe calea contestaţiei.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători

decizia nr.259 din 10 octombrie 2005

Prin decizia nr.13 din 13 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiţie în complet din 9 judecători, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și, casându-se decizia nr.3092 din 19 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, s-au respins recursurile declarate de pârâţii S.C. Editura „ORIZONTURI” SRL București și F.A. împotriva deciziei nr.41/A din 4 aprilie 2000 a Curţii de Apel Pitești – Secţia civilă, dispunându-se menţinerea acestei din urmă decizii.

Împotriva deciziei Completului de 9 judecători, pârâţii au formulat contestaţii în anulare.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constituită în complet format din 9 judecători, prin decizia nr.313 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare.

S.C.Editura „ORIZONTURI” SRL București, prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2004, a solicitat să se constate nulitatea absolută a minutei deciziei nr.313 din 15 noiembrie 2004, iar ulterior a precizat că înţelege să ceară constatarea nulităţii absolute a deciziei, iar nu doar a minutei deciziei.

În sprijinul cererii formulate, s-a susţinut că, în raport cu dispoziţiile art.105 din Codul de procedură civilă, decizia menţionată este nulă deoarece a fost adoptată de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil, ce participase, anterior, la pronunţarea, în aceeași cauză, a deciziei n r.13 din 13 ianuarie 2003 a Completului de 9 judecători.

În concluzie, s-a cerut să se dispună rejudecarea contestaţiilor în anulare cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă și ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale referitoare la asigurarea drepturilor părţilor la un proces echitabil.

Cererea nu este admisibilă.

Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară (art.22 anterior republicării din 13 septembrie 2005), „Completul de 9 judecători soluţionează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie”, iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol „judecă și alte cauze date în competenţa sa prin lege, precum și ca instanţă disciplinară”.

Or, din moment ce prin nici o altă dispoziţie a legii nu este dată în competenţa Completului de 9 judecători al instanţei supreme judecarea unei cereri principale, având ca obiect numai anularea actelor procedurale la care se referă art.105 din Codul de procedură civilă, se impune să se constate că această cerere este inadmisibilă.

De altfel, cererea nu este admisibilă nici în raport cu natura cauzei în care s-a pronunţat decizia a cărei nulitate se solicită a fi constatată.

Sub acest aspect, este de observat că din moment ce în contestaţia în anulare nu se judecă fondul litigiului, ci doar problema neregularităţii procedurii, a competenţei și a greșelii materiale sau a omisiunii instanţei, nu mai poate fi invocat principiul incompatibilităţii.

Dispoziţiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art.24 alin.1 din Codul de procedură civilă, au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cum, între aceste cazuri, textul de lege menţionat nu conţine vreo referire și la contestaţia în anulare, concluzia ce se impune este aceea că, în această cale de atac extraordinară, care este de retractare, iar nu de reformare, nu-și poate avea loc aplicarea principiului incompatibilităţii pe motiv că judecătorul s-a pronunţat prin hotărârea a cărei anulare se cere pe calea contestaţiei.

În consecinţă, pentru considerentele enunţate, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de S.C.Editura „ORIZONTURI” SRL București, astfel cum a fost precizată în faţa instanţei, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.313 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie în complet format din 9 judecători.