Material jurisdiction for execution objections challenging settlements ratified by judicial decision

Contestaţie la executarea silită încuviinţată pe baza unei tranzacţii de care s-a luat act de instanţa unei căi de atac. Competenţa materială de soluţionare.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Contestaţie la executarea silită încuviinţată pe baza unei tranzacţii de care s-a luat act de instanţa unei căi de atac. Competenţa materială de soluţionare.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Tranzacţie consfinţită prin hotărâre judecătorească.

- Contestaţie la executare.

- Competenţa materială de soluţionare.

C.pr.civ. art. 2811, art. 400.

Instanţa de executare, prevăzută de art. 400 alin.1 C.pr.civ. are competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare încuviinţată pe baza unei hotărâri prin care s-a luat act de tranzacţia încheiată între părţi, iar nu instanţei de control judiciarcare care a consfinţit tranzacţia, pentru că nu se pune problema lămuririi cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii însensul prevăzut în art. 2811- și art. 410 alin 2 prima teză din C.pr.civ.

Î.C.C.J., Completul de 9, decizia nr. 205 sin 4 iulie 2005.

Prin încheierea nr. 191 din 24 decembrie 2004, Judecătoria Sighișoara a încuviinţat în parte cererea de executare silită formulată de creditoarea SC ”IOMAR TURIST” SRL Sovata împotriva debitoarei SC ”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata și în consecinţă:

- a admis cererea creditoarei privind obligarea debitoarei, pe calea executării silite, la plata sumei de 50.000 de euro – daune și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de executare;

- a respins cererea creditoarei privind întocmirea, pe cale de executare silită, a procesului verbal de predare-primire a activelor Vila 76 Muntenia și Vila 11 Târnava, ca nefondată.

La data de 11 ianuarie 2005, debitoarea – urmărită a formulat contestaţie la executare, solicitând suspendarea executării silite, admiterea contestaţiei și anularea tuturor formelor de executare.

Prin sentinţa nr.329 din 8 martie 2005, Judecătoria Sighișoara a admis lipsa competenţei materiale și a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie - Completul de 9 judecători.

Examinând, Înalta Curte, constată următoarele:

Prin decizia nr.97 din 9 iunie 2003, sesizat cu soluţionarea unui recurs în anulare, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în baza art.271 din Codul de procedură civilă, a luat act de învoiala părţilor, consemnată în tranzacţia din 9 iunie 2003, autentificată sub nr.1228 din 9 iunie 2003 a Biroului Notarului Public Nagy Gabriella.

Din economia dispoziţiilor art.271-273 din Codul de procedură civilă rezultă că hotărârea de expedient nu are caracterul unei hotărâri de fond, întrucât prin ea nu se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor, motiv pentru care aceasta nu este supusă reformării, pe calea exercitării apelului sau recursului, după caz.

Nesoluţionând litigiul în fond, hotărârea de expedient nu este motivată conform dispoziţiilor art.261 in Codul de procedură civilă, în sensul că nu sunt expuse argumentele și raţionamentele juridice, principiile și regulile de drept substanţial și procesual aplicate pretenţiei deduse judecăţii, corespunzător situaţiei de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, care au format convingerea instanţei și au determinat pronunţarea soluţiei.

Drept urmare, nu este posibil controlul judiciar al silogismului judiciar, sub aspectul premisei majore, cu referire la norma de drept substanţial greșit aplicată sau sub aspectul premisei minore, cu referire la eroarea de fapt invocată, în raport de care se poate cere, în cadrul sistemului căilor de atac stabilit de legea procesual civilă, schimbarea soluţiei.

Tranzacţia alcătuind dispozitivul hotărârii de expedient, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de părţi, executarea silită privește însăși obligaţiile convenite de părţi.

Împrejurarea că părţile au posibilitatea promovării unei acţiuni în anularea tranzacţiei, nu infirmă concluzia menţionată, cu referire la retractarea hotărârii prin exercitarea căilor de atac.

Drept urmare, dispoziţiile art.2811 din Codul de procedură civilă, privind lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor de expedient.

În consecinţă, nici dispoziţiile art.400 alin.2 din același cod nu sunt aplicabile în cazul unei astfel de hotărâri, în care instanţa, anterior pronunţării, și-a exercitat doar obligaţia de a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţișate de părţi cu prescripţiile legii și regulile de convieţuire socială..

De altfel, din conţinutul contestaţiei la executare promovată de debitoarea SC ”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata nu rezultă că aceasta privește lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executor ci însăși executarea silită.

Ca atare, soluţionarea în fond a contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare, conform art.400 alin.1 din Codul de procedură civilă .

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea a stabilit că Judecătoria Sighișoara este competentă să soluţioneze în fond contestaţia la executare și s-a trimis dosarul acestei instanţe, în vederea continuării judecăţii.