Jurisdictional conflict over appeal against CSM revocation for defective management: ICCJ Chamber of Nine Judges lacks competence, remanding to administrative courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Final Operative Outcome:** The Chamber of Nine Judges of the High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed its own jurisdiction to hear the appeal and referred the case to the Administrative and Fiscal Section of the Court of Appeal Târgu-Mureș, which is the competent instance to review the administrative act. The magistrate’s challenge regarding jurisdiction prevailed in forcing the transfer of the case to the correct forum, although the substantive merits of the revocation remain undecided. **Dispute and Material Facts:** The case involved a judge challenging a decision by the Superior Council of Magistrature (CSM) that revoked him from his position as President of the Court of Appeal due to "defective management" and poor administration of the court (e.g., inefficient human resource management, communication failures, and tolerance of a tense work atmosphere). The judge filed a contestation against the revocation, seeking to have it adjudicated by the ICCJ. **Decisive Legal Basis:** The court held that the ICCJ’s Chamber of Nine Judges lacks statutory competence to hear appeals against decisions of revocation from leadership positions for defective management, as such appeals are not regulated by Article 129 of Law No. 92/1992 (which governs only disciplinary sanctions and specific removals like mental illness). Relying on the right to effective judicial remedy under the European Convention on Human Rights and Constitutional Law Article 129, the court determined that since no specific appellate route exists at the ICCJ for such administrative acts, the dispute falls under general administrative litigation jurisdiction (Law No. 554/2004), thereby conferring competence on the administrative courts (Courts of Appeal) rather than the specialized ICCJ chamber.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 Legea nr. 303/2004, art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art.129 din Legea nr.92/1992, art.50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art.3 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over appeal against CSM revocation for defective management: ICCJ Chamber of Nine Judges lacks competence, remanding to administrative courts: The magistrate’s challenge regarding jurisdiction prevailed in forcing the transfer of the case to the correct forum, although the substantive merits of the revocation remain undecided. **Dispute and Material Facts:** The case involved a judge challenging a decision by the Superior Council of Magistrature (CSM) that revoked him from his position as President of the Court of Appeal due to "defective management" and poor administration of the court (e.g., inefficient human resource management, communication failures, and tolerance of a tense work atmosphere). The judge filed a contestation against the revocation, seeking to have it adjudicated by the ICCJ. **Decisive Legal Basis:** The court held that the ICCJ’s Chamber of Nine Judges lacks statutory competence to hear appeals against decisions of revocation from leadership positions for defective management, as such appeals are not regulated by Article 129 of Law No. 92/1992 (which governs only disciplinary sanctions and specific removals like mental illness). Relying on the right to effective judicial remedy under the European Convention on Human Rights and Constitutional Law Article 129, the court determined that since no specific appellate route exists at the ICCJ for such administrative acts, the dispute falls under general administrative litigation jurisdiction (Law No. 554/2004), thereby conferring competence on the administrative courts (Courts of Appeal) rather than the specialized ICCJ chamber.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision establishing the competence of the Court of Appeal Târgu-Mureș as the administrative court, which the court cited in its final order to refer the case for resolution.
Full text
Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii de revocare din funcţie a unui președinte de instanţă pentru management defectuos. Contestaţie. Necompetenţa Completului de 9 judecători ai I.C.C.J. Competenţa Curţii de apel
Legea nr. 92/1992, art. 129
Legea nr. 303/2004
Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1)
Împotriva hotărârii privind îndepărtarea din magistratură pentru management defectuos, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art.66 alin.7 teza I din Legea nr.92/1992, calea de atac la Completul de 9 judecători ai I.C.C.J. nu este reglementată, prin această lege și nici printr-un alt act normativ.
Exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat revocarea magistratului din funcţia de conducere înainte de împlinirea termenului pentru care a fost numit, nu poate fi, însă, asigurată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, câtă vreme prin nici o dispoziţie a legi,i nu s-a prevăzut existenţa unei căi de atac, împotriva unor asemenea acte, la această instanţă.
Dar, cum Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie nu are atribuţia stabilită de lege de a soluţiona astfel de contestaţii, rezultă că această competenţă revine instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin urmare, curţii de apel.
I.C.C.J., Completul de 9 judecători,
Încheierea nr. 1 din 14 martie 2005
Prin hotărârea nr.14 din 25 iunie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis propunerea ministrului justiţiei și a dispus revocarea judecătorului C.A. din funcţia de președinte al Curţii de Apel Târgu-Mureș, pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere.
S-a reţinut că judecătorul C.A., îndeplinind funcţia de președinte al Curţii de Apel Târgu-Mureș, și-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de conducere a acestei instanţe, astfel că la controlul efectuat în perioada 10-19 aprilie 2000, de către o echipă de inspectori judecătorești, s-au constatat următoarele deficienţe în activitatea sa:
- a realizat cu dificultate comunicarea cu instanţele din circumscripţia curţii de apel pe care a condus-o;
- nu a reușit să realizeze un management eficient al resurselor umane în cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureș, în scopul asigurării echilibrului necesar între numărul de magistraţi de la fiecare instanţă și volumul ei de activitate;
- ca urmare a managementului ineficient al resurselor umane din cadrul instanţelor pe care le-a coordonat, posturile din schema Curţii de Apel Târgu-Mureș au fost ocupate parţial de judecători în vârstă, care nu au realizat dialogul necesar cu judecătorii mai tineri de la instanţele ierarhic inferioare, ceea ce a generat practică judiciară neunitară între instanţe;
- datorită neorganizării, prin ordonanţă sau dispoziţie de serviciu, a activităţii judecătorilor inspectori din cadrul curţii, studiul practicii de casare a fost materializat doar în lucrări de mici dimensiuni întocmite de președinţii de secţii.
S-a mai reţinut că, în urma controlului din luna februarie 2003, a rezultat că judecătorul C.A. nu a dispus și nici nu a efectuat verificări cu privire la organizarea și calitatea serviciului, în legătură cu respectarea legii și a regulamentelor la instanţele din circumscripţia curţii, nu s-a preocupat de repartizarea pe judecători a atribuţiilor de îndrumare și control asupra compartimentelor corespunzătoare de la instanţele de control judiciar și nici de distribuirea de sarcini care să asigure cunoașterea și valorificarea practicii instanţelor de control judiciar.
În fine, s-a reţinut că judecătorul C.A. nu s-a implicat în detensionarea atmosferei necorespunzătoare existente la Tribunalul Mureș.
Pe baza aprecierii în ansamblu a aspectelor menţionate, precum și a coroborării împrejurărilor rezultate din materialul probator, s-a conchis că judecătorul și-a exercitat necorespunzător atribuţiile specifice funcţiei de președinte al Tribunalului-Mureș, sub următoarele aspecte:
- a emis unele ordine de serviciu incomplete sau chiar contrare dispoziţiilor regulamentare, privind controlul activităţii administrativ-judiciare în cadrul curţii de apel și la instanţele din circumscripţia acesteia; - nu a respectat dispoziţiile regulamentare privind registrul de control al instanţei;
- nu a fost preocupat de întocmirea unei tematici adecvate pentru învăţământul profesional al judecătorilor și personalului auxiliar;
- a adoptat unele hotărâri judecătorești de calitate necorespunzătoare și a depășit termenul legal de redactare la o parte din acestea;
- nu s-a implicat în acţiuni de unificare a practicii judiciare în cadrul instanţelor din raza curţii de apel;
- nu a asigurat o comunicare normală între curtea de apel și instanţele ierarhic inferioare, manifestând deficienţe în această privinţă;
- a manifestat insuficientă preocupare pentru realizarea unui management eficient al resurselor umane de la instanţele subordonate curţii;
- a dat dovadă de subiectivism la soluţionarea cererilor de înscriere la examenele de promovare la o instanţă superioară;
- a tolerat existenţa unei atmosfere încordate la Tribunalul Mureș, ceea ce a influenţat negativ activitatea de judecată;
- a exprimat public părerea sa cu privire la un proces în curs de desfășurare.
S-a considerat că, în raport cu dispoziţiile art.66 alin.7 teza I din Legea nr.92/1992, se impune revocarea judecătorului C.A. din funcţia de președinte al Curţii de Apel Târgu-Mureș.
Împotriva acestei hotărâri, judecătorul C.A., invocând prevederile art.129 din Legea nr.92/1992 republicată, cu modificările ulterioare, a formulat contestaţie, solicitând înaintarea acesteia, în vederea soluţionării, la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
Examinându-se contestaţia, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, se constată următoarele:
Prin art.129 din Legea nr.92/1992, invocată de contestator, se prevedea că „împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Comisia de disciplină a Ministerului Public, magistratul în cauză poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii”, iar „contestaţia se depune la comisia de disciplină care a pronunţat hotărârea și se judecă de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în complet format din 9 judecători”.
Din această dispoziţie imperativă, care face parte din Titlul VII al legii menţionate, intitulat „Răspunderea disciplinară a magistraţilor”, rezultă, deci, că a fost reglementată calea de atac a contestaţiei numai împotriva hotărârii date de Consiliul Superior al Magistraturii ca instanţă disciplinară pentru magistraţi.
Tot astfel, prin prevederile art.97 alin. (3) din aceeași lege, s-a reglementat calea de atac a contestaţiei îndreptată la Completul de 9 judecători și împotriva hotărârilor de îndepărtare din magistratură pentru caz de boală psihică sau pentru vădită incapacitate profesională, iar prin art.64 era reglementată exercitarea acelorași căi de atac, la Completul de 9 judecători, împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcţie a magistratului declarat reușit la examenul de capacitate.
Împotriva hotărârii privind îndepărtarea din magistratură pentru management defectuos, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art.66 alin.7 teza I din Legea nr.92/1992, calea de atac la Completul de 9 judecători ai I.C.C.J., nu este reglementată, prin această lege și nici printr-un alt act normativ.
Așa fiind, urmează a se examina dacă hotărârea vizată de contestator nu este supusă, totuși, vreunei alte căi de atac.
Sub acest aspect, este de observat că, în conformitate cu art.129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părţile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Pe de altă parte, controlul judecătoresc asupra actului de confirmare a propunerii ministrului justiţiei de revocare a unui magistrat din funcţia de conducere este firesc să fie exercitat, o atare cerinţă fiind conformă cu reglementarea prin Constituţie a accesului liber la justiţie, precum și cu principiul dreptului la un recurs efectiv, instituit prin art.13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale.
Exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat revocarea magistratului din funcţia de conducere înainte de împlinirea termenului pentru care a fost numit, nu poate fi, însă, asigurată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, câtă vreme prin nici o dispoziţie a legii, nu s-a prevăzut existenţa unei căi de atac, împotriva unor asemenea acte, la această instanţă.
În această privinţă, prin decizia nr.433 din 21 octombrie 2004 a Curţii Constituţionale, s-a subliniat că asemenea dispoziţii, care corespund celor cuprinse în art.50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, sunt neconstituţionale în măsura în care din conţinutul lor s-ar înţelege că magistratul nu poate ataca în justiţie o hotărâre prin care Consiliul Superior al Magistraturii îi refuză exercitarea unui drept dobândit, astfel că și în cauza de faţă contestatorul are dreptul să atace în justiţie hotărârea la care el se referă.Dar, cum Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie nu are atribuţia stabilită de lege de a soluţiona astfel de contestaţii, rezultă că această competenţă revine instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin urmare, curţii de apel.
În consecinţă, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, în vederea soluţionării, Secţiei de contencios administrativ și fiscal a Curţii de Apel Târgu-Mureș, căreia îi revine competenţa potrivit art.3 alin. (1) C. proc. civ.