Extraordinary appeal over prosecutor's communication inadmissible; prior decisions left intact

Contestaţie în anulare. Admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- admisibilitate

C. proc. pen., art. 386, art. 391

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu. Prin urmare, dacă motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., nefiind îndeplinită una dintre cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 108 din 6 martie 2006

Prin sentinţa nr. 286 din 21 aprilie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva comunicării nr. 1530/C/2365 din 22 octombrie 2004 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

Instanţa a reţinut că petentul a criticat comunicarea menţionată, care nu are caracterul unei rezoluţii și, prin urmare, plângerea este inadmisibilă, întrucât nu privește unul din actele procesuale prevăzute în art. 2781 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul C.I. a declarat recurs, fără a invoca unul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. și fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul declarat de petent împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 279 din 7 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Completul de 9 judecători, reţinându-se, între altele, că, în cauză, organul de urmărire penală nu a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, plângerea formulată de petent privind o adresă, iar nu unul din actele procesuale prevăzute în art. 2781 C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri petentul a formulat contestaţie în anulare, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. și susţinând că recursul a fost respins nelegal, ca urmare a ignorării probelor din care rezulta edificarea de către un poliţist a unor construcţii nelegale, de natură a vătăma interesele legitime ale petentului, că în cauza civilă privindu-l pe acesta în mod nelegal Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu a declarat recurs în anulare și că în mod nelegal petentul a fost condamnat.

Examinând cauza în raport cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen. se constată următoarele:

Cale extraordinară de atac fiind, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la pronunţarea acesteia cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunţarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În cauză aceste condiţii se constată a fi neîndeplinite. Astfel, criticile formulate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.

În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., așa încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.