Revizuirea hotărârii penale definitive pe dosar ECHR: condițiile cumulate și încălcarea art. 6 § 1 prin condamnare în recurs fără audiția inculpatului după achitarea în instanțele inferioare

Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen., art. 4081

În conformitate cu prevederile art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: există o hotărâre definitivă a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale; consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii penale definitive pronunţate de instanţa română. Condiţiile prevăzute în art. 4081 alin. (1) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărâre definitivă o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie, prin condamnarea inculpatului fără ca acesta să fi fost audiat de către instanţa de recurs, în condiţiile în care instanţele inferioare dispuseseră achitarea sa; consecinţele grave ale încălcării continuă să se producă, întrucât condamnatul, din cauza cazierului judiciar, este împiedicat să acceadă la funcţii publice sau la anumite locuri de muncă, iar aceste consecinţe nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare, pentru că numai prin desfiinţarea hotărârii și rejudecarea recursului cu respectarea drepturilor condamnatului se poate pronunţa o hotărâre legală și temeinică.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 544 din 29 septembrie 2008

Prin decizia nr. 2800 din 31 mai 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A., au fost casate decizia atacată și sentinţa penală nr. 109 din 30 martie 2000 a Tribunalului Brașov și, în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata M.A. la 2 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 109 din 30 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Brașov, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei M.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001, Curtea de Apel Brașov, Secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva hotărârii instanţei de fond.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, arătând că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt cu privire la interpretarea materialului probator, solicitându-se reaprecierea probelor și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând recursul declarat de parchet, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a apreciat că acesta este fondat și a dispus admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunţate în cauză și condamnarea inculpatei M.A. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută în art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că vinovăţia inculpatei reiese din declaraţiile martorilor S.I., F.C., V.S. și P.F., dar și din însemnările inculpatei din agenda sa personală, împrejurările concrete în care, în luna martie 1996, martorul s-a hotărât să o denunţe pe inculpată, declaraţiile inculpatei la momentul prezentării materialului de urmărire penală, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 3 aprilie 1996 etc.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, la 12 martie 2008, condamnata M.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 4081 C. proc. pen., pe care a înregistrat-o la Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, invocând hotărârea din 29 martie 2007 pronunţată de Curtea Europeană Drepturilor Omului, care a constatat că la judecarea cauzei sale de către Curtea Supremă de Justiţie au fost încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

Analizând cererea de revizuire formulată de condamnata M.A., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

Conform art. 4081 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi solicitată, printre alţii, de „persoana al cărei drept a fost încălcat”, iar potrivit art. 4081 alin. (4) C. proc. pen., „cererea de revizuire se poate face în termen un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.”

Rezultă că procedura revizuirii reglementată în art. 4081 C. proc. pen. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene a Drepturilor Omului de condamnare a statului român, prin care s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale;

- consecinţele grave ale încălcării drepturilor recunoscute prin Convenţie continuă să se producă și în prezent;

- consecinţele grave ale încălcării drepturilor nu pot fi înlăturate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare.

În cauză, prin hotărârea din 29 martie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declarând cererea admisibilă în privinţa capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenţie privind condamnarea reclamantei M.A. de către Curtea Supremă de Justiţie fără ca ea să fi avut posibilitatea de a fi audiată personal și fără administrarea directă a probelor și privind atingerea drepturilor la apărare ale acesteia și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere, a constatat că la judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A., Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale, sub următorul aspect:

- încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie, prin

condamnarea inculpatei M.A. fără ca aceasta să fi fost audiată de către instanţa de recurs, în condiţiile în care instanţele inferioare dispuseseră achitarea acesteia.

Consecinţa încălcării drepturilor recunoscute prin Convenţie continuă să se producă și în prezent, întrucât revizuenta, care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, este împiedicată, datorită cazierului, să acceadă la funcţii publice sau să-și găsească un loc de muncă, condamnarea sa prin încălcarea dreptului de a fi audiată și în absenţa administrării directe a probelor, generându-i un puternic sentiment de inechitate.

În plus, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că urmările grave ale încălcării drepturilor revizuentei M.A. nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii de condamnare, deoarece numai prin desfiinţarea acesteia și rejudecarea recursului cu respectarea drepturilor revizuentei se poate pronunţa o hotărâre legală și temeinică.

În consecinţă, constatând îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 4081 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de condamnata M.A. împotriva deciziei nr. 2800 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală, a desfiinţat decizia atacată și a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 24/Ap din 26 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Brașov, privind pe inculpata M.A.