Criminal revision for ECtHR violations of the right to a fair trial: failure to hear defendant and witness at cassation

Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Soluţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen., art. 4081

Dacă cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 4081 C. proc. pen. a fost formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat, în termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului și, prin această hotărâre, s-a constatat că la judecarea recursului instanţa română a încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenţie - prin condamnarea inculpatului fără ca acesta să fi fost audiat de către instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât instanţele inferioare dispuseseră achitarea sa - și art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţie - prin condamnarea inculpatului fără ca denunţătorul să fi fost audiat în instanţă și fără a se asigura posibilitatea inculpatului de a îl interoga -, Completul de 9 judecători dispune, în baza art. 4081 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs și trimiterea cauzei la această instanţă în vederea rejudecării recursului, fiind necesară administrarea de probe.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 367 din 23 iunie 2008

Prin decizia nr. 2007 din 15 iulie 1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 a Curţii de Apel Constanţa privind pe inculpatul D.C.

Au fost casate decizia atacată și sentinţa penală nr. 35 din 19 februarie 1997 a Tribunalului Constanţa, cu privire la achitarea inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost trimis în judecată inculpatul D.C. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., constând în faptul că în calitate de director al agenţiei unei bănci a pretins și primit bunuri în valoare de 650.000 de lei și suma de 500.000 de lei de la denunţătoarea C.D., căreia i-a aprobat transferul unui credit de 250.000.000 de lei de la o altă agenţie a băncii.

Prin sentinţa penală nr. 35 din 19 februarie 1997 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a dispus achitarea inculpatului, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu a săvârșit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, apreciindu-se că declaraţiile denunţătoarei, care constituie probe în cauză, sunt nerelevante, întrucât aceasta are interesul de a transfera o parte din răspunderea sa pentru nerestituirea a peste 400 milioane de lei asupra inculpatului. În acest sens, a fost invocată și plecarea din ţară a denunţătoarei pe o perioadă nedeterminată.

Prin decizia penală nr. 73 din 30 mai 1997, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul parchetului împotriva hotărârii instanţei de fond.

În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că declaraţiile denunţătoarei sunt îndoielnice în ceea ce privește modul de reflectare a realităţii, precum și faptul că denunţătoarea a fugit din ţară și nu a putut fi ascultată niciodată de instanţă.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, apreciind că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt cu privire la interpretarea materialului probator, instanţele reţinând o situaţie de fapt necorespunzătoare realităţii, deoarece probele administrate în cauză relevă vinovăţia inculpatului cu privire la săvârșirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând recursul declarat de parchet, instanţa a apreciat că acesta este întemeiat și a dispus admiterea recursului, casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că declaraţiile denunţătoarei C.D. nu constituie singurele probe care să formeze convingerea instanţei cu privire la vinovăţia inculpatului, aceasta rezultând din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, la data de 24 ianuarie 2008, condamnatul D.C. a formulat cerere de revizuire, în baza art. 4081 C. proc. pen., pe care a adresat-o Completului de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, invocând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 8 martie 2007, care a constatat că la judecarea cauzei sale de către Curtea Supremă de Justiţie au fost încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul D.C., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

Conform art. 4081 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi solicitată, printre alţii, de „persoana al cărei drept a fost încălcat”, iar potrivit art. 4081 alin. (4) C. proc. pen., „cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.”

Prin hotărârea pronunţată în cererea nr. 53897/00, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că la judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, sub următoarele aspecte:

- încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie, prin condamnarea inculpatului D.C. fără ca acesta să fi fost audiat de către instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât instanţele inferioare dispuseseră achitarea sa;

- încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţie, prin condamnarea inculpatului fără audierea în instanţă a denunţătoarei C.D. și fără a se asigura posibilitatea inculpatului de a o interoga pe aceasta.

În consecinţă, constatând îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 4081 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul D.C. împotriva deciziei nr. 2007 din 15 iulie 1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, a desfiinţat hotărârea atacată și a trimis cauza Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în vederea rejudecării recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.