Criminal revision via ECHR violation: failure to hear defendant at appellate stage after first-instance acquittal

Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Condiţii. Soluţii. Desfiinţarea hotărârii pronunţate în recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen., art. 4081

Dispoziţiile art. 4081 alin. (1) C. proc. pen. sunt incidente, în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, prin hotărâre definitivă, o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, constând în neaudierea inculpatului de către instanţa de recurs și condamnarea acestuia în recurs, în condiţiile în care inculpatul fusese achitat în primă instanţă. În acest caz, consecinţele grave ale încălcării dreptului la un proces echitabil, înscris în art. 6 paragraful 1 din Convenţie, continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin admiterea cererii de revizuire și desfiinţarea hotărârii pronunţate de către instanţa de recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 781 din 19 octombrie 2009

Prin sentinţa nr. 11 din 18 martie 2003, pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel București, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.V. pentru infracţiunea prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracţiunea prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută în art. 257 C. pen. cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia inculpatul P.R. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracţiunea prevăzută în art. 243 alin. (1) C. pen.

Prin decizia nr. 3418 din 18 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a fost admis recursul declarat de procuror și casată sentinţa atacată, cu excepţia dispoziţiei de achitare a inculpatului M.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 243 alin. (1) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C.V. la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Faţă de soluţia instanţei de recurs, în condiţiile art. 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, revizuentul condamnat C.V. a formulat o cerere împotriva statului român, invocând:

- încălcarea art. 5 paragrafele 1 și 3 și art. 6 din Convenţie - nelegalitatea și lipsa de necesitate a luării și menţinerii măsurii arestării preventive și inechitatea procedurii penale îndreptate împotriva sa, neaudierea în recurs, nelegala privare de libertate la 27 septembrie 2005, nejustificarea luării și menţinerii măsurii arestării, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie;

- încălcarea art. 8 din Convenţie și art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei - atingerea adusă dreptului la respectarea vieţii sale private și de familie, a dreptului la vot, interzicerea ex lege a drepturilor părintești, nelegala interceptare a convorbirilor telefonice, supravegherea sa de către serviciile speciale și suspendarea din funcţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată la 1 iulie 2008 (definitivă în condiţiile art. 44 paragraful 2 din Convenţie), a stabilit următoarele:

- a avut loc încălcarea dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţie, cu privire la luarea măsurii arestării reclamantului în perioada 2 - 31 august 2002, prin nerespectarea „căilor legale” de dispunere a măsurii - neoferirea unor motive concrete pentru adoptarea măsurii prin raportare la pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică;

- a avut loc încălcarea art. 5 paragraful 1 din Convenţie având în vedere inexistenţa, pentru perioada 21 septembrie - 19 noiembrie 2002, a unei hotărâri judecătorești care să constituie temeiul legal al detenţiei, sentinţa din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Militar București fiind desfiinţată prin decizia din 7 decembrie 2002 a Curţii Militare de Apel, motivat de lipsa de competenţă a instanţelor militare faţă de reclamant după data de 24 august 2002;

- a avut loc încălcarea art. 5 paragraful 1 din Convenţie prin aceea că durata detenţiei reclamantului din data de 27 septembrie 2005 (ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată a reclamantului) nu respectă cerinţa termenului minim inevitabil în executarea unei sentinţe definitive ce dispune eliberarea reclamantului;

- a avut loc o încălcare a art. 5 paragraful 3 din Convenţie prin neoferirea de motive concrete pentru menţinerea stării de arest și neanalizarea posibilităţii de a se adopta alte măsuri preventive prevăzute de dreptul intern, prelungirea arestării realizându-se „printr-o formulă globală” care privea și pe coinculpat, fără a analiza situaţia individuală a reclamantului;

- a avut loc o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie prin neaudierea reclamantului de către instanţa de recurs, fără ca el să renunţe la acest drept și condamnarea sa ulterioară de aceeași instanţă;

- a avut loc o încălcare a art. 8 din Convenţie prin autorizarea interceptărilor telefonice de către procuror, în lipsa controlului judecătoresc și a garanţiilor minime necesare pentru a evita abuzul autorităţilor în materie și prin interzicerea automată, pe perioada executării pedepsei închisorii, a drepturilor părintești, fără ca instanţa să analizeze dacă infracţiunile pentru care reclamantul a fost condamnat au sau nu legătură cu chestiunile referitoare la autoritatea părintească;

- a avut loc încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei prin interzicerea automată a dreptului de vot, în absenţa oricărei analize a proporţionalităţii măsurii în cazul concret;

- au fost acordate daune morale, în cuantum de 12.000 euro și 3.000 euro cheltuieli de judecată.

Prin cererea de revizuire formulată de condamnat potrivit art. 4081 C. proc. pen. și înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Completul de 9 Judecători, la 26 iunie 2009, s-a solicitat admiterea acesteia, desfiinţarea deciziei nr. 3418 din 18 iunie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală și trimiterea cauzei acestei instanţe spre rejudecare. S-a arătat că se impune înlăturarea probelor obţinute în mod nelegal și cu încălcarea art. 8 din Convenţie, audierea sa și asigurarea echităţii procedurii.

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor speciale prevăzute în art. 4081 C. proc. pen., se constată că cererea este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Raportând cererea formulată la prevederile art. 4081 alin. (1) și (2) C. proc. pen., rezultă că aceasta respectă condiţiile de admisibilitate și temeinicie prevăzute de norma legală invocată, respectiv:

a) printr-o hotărâre definitivă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenţie;

b) consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și în prezent și sunt reprezentate, în esenţă, de consecinţele condamnării revizuentului la o pedeapsă privativă de libertate, în urma unei proceduri judiciare ce nu a respectat, între altele, garanţiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie;

c) cererea a fost formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat, revizuentul având legitimitate procesuală activă;

d) cererea de revizuire a fost introdusă în termenul de un an, expres prevăzut de lege, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Sub aspectul încălcării, prin modul de soluţionare în instanţa de recurs a cauzei în care revizuentul a avut calitate de inculpat, a dreptului la un proces echitabil, se va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, dispoziţiile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994) urmau a se aplica prioritar, chiar în absenţa, la momentul judecării recursului, a unei reglementări speciale procesual penale, în virtutea principiului aplicabilităţii directe a dispoziţiilor legale privind drepturile omului consacrate, în speţă, de reglementările Convenţiei.

Totodată, în mod independent de soluţia ce s-ar fi pronunţat în recurs, încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 paragraful 1 cu distincţiile arătate în hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, neaudierea recurentului inculpat și lipsa administrării nemijlocite a probelor care să întemeieze soluţia de condamnare, au determinat o vătămare. Aceasta constă în pronunţarea unei soluţii de condamnare fără respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, astfel că apare ca inerent prejudiciul moral suferit de către partea care nu a avut posibilitatea reală și efectivă de a-și susţine și proba nevinovăţia. Astfel după cum impune și art. 4081 C. proc. pen., consecinţele încălcării drepturilor consacrate de Convenţie și recunoscute prin hotărârea pronunţată de instanţa europeană continuă să se producă și sunt reprezentate de consecinţele condamnării suferite de către revizuent.

Rezultă, așadar, că unicul remediu apt a înlătura consecinţele încălcării dreptului la un proces echitabil, constatată prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, îl reprezintă desfiinţarea hotărârii instanţei de recurs și dispunerea rejudecării cauzei de către această instanţă.

În rejudecarea recursului declarat de procuror împotriva sentinţei nr. 11 din 18 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, instanţa de recurs va face aplicarea dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen. raportat la art. 38516 C. proc. pen. și va avea în vedere constatările relevante în cauză cuprinse în hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care devin incidente în speţă prin raportare la etapa procesuală din care va fi reluată judecarea cauzei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.V. împotriva deciziei nr. 3418 din 18 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, care a fost desfiinţată numai cu privire la acesta, fiind trimisă cauza spre rejudecare Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.