Scope of municipal public services law application to non-subordinate electricity distributors and non-retroactivity of payment penalty rules

Act administrativ al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE, cu privire la modalităţile de plată, termenul de plată și cuantumul penalităţilor de întârziere prevăzute de art.25 din Legea nr.326/2001.

Art.25 din Legea nr.326/2001 este aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, pentru că nu distinge în raport de statutul juridic al furnizorului respectiv dacă este sau nu subordonat autorităţii administrative locale.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3232 din 30 octombrie 2002

Reclamanta SC „Electrica” SA – Exploatarea de Distribuţie și Furnizare a Energiei Electrice Zalău a chemat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând anularea deciziei nr.915 din 12 octombrie 2001 privind concilierea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate între reclamantă și o societatea comercială „I” SA.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a stabilit în mod greșit că termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităţilor de întârziere sunt cele prevăzute de art.25 alin.1 și 2 din Legea nr.326/2001, întrucât acest act normativ nu se poate aplica faţă de toţi consumatorii de energie electrică – persoane juridice.

Prin sentinţa civilă nr.43 din 16 ianuarie 2002, Curtea de Apel București – Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa a reţinut că sunt întrunite caracteristicile serviciului de gospodărie comunală, ca serviciu de utilitate publică, chiar dacă reclamanta nu se află sub autoritatea consiliului local, fiind aplicabile prevederile Legii nr.326/2001. În consecinţă, prin decizia emisă, pârâta a stabilit în mod corect faptul că termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităţilor sunt cele menţionate de art.25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta susţinând că actul normativ aplicabil în cauză este O.U.G. nr.63/1998 și nu Legea nr.326/2001, întrucât serviciile de furnizare a energiei electrice nu se află în subordinea unei autorităţi administrative locale, ci în subordinea Ministerului Industriei și Resurselor.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că, în raport de data încheierii contractelor de furnizare a energiei electrice cu SC „I” SA, anul 2000, prevederile Legii nr.326 intrate în vigoare la 4 august 2001, nu sunt aplicabile potrivit principiului neretroactivităţii legii.

Recursul este nefondat.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea în cauză a Legii nr.326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală.

Nu se poate susţine că acest act normativ se aplică retroactiv, cât timp potrivit contractului cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia nr.57/1999 a ANRE, contractul încheiat între furnizor și consumator intră în vigoare, în caz de divergenţe, numai după soluţionarea definitivă a neînţelegerilor în cauză, aceasta având loc prin decizia contestată, nr.915 din 12 octombrie 2001.

De altfel, dispoziţiile Legii nr.326/2001 privind termenele de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităţilor de întârziere, la care face trimitere decizia nr.915/2001, se aplică efectelor viitoare ale contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate între reclamantă și SC „I”. SA nefiind deci vorba de încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

Nu este întemeiată nici critica privind greșita interpretare a statutului juridic al furnizorului, reclamanta pretinzând că, nefiind în subordinea unei autorităţi administrative locale, nu i se pot aplica prevederile legii serviciilor publice de gospodărie comunală.

Articolul 25 din Legea nr.326/2001 care instituie modalităţile de plată, termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităţilor de întârziere, este aplicabil tuturor consumatorilor, respectiv persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, precum și persoanelor juridice consumatoare de energie electrică.

Așadar, legea nu distinge în raport de statutul juridic al furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorităţii administrative locale, prevederile art.25 aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică, deci și contractelor încheiate de reclamantă cu SC „I”. SA.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.