Financial control body lacks procedural standing to challenge prosecutor's dismissal of audit report

Legitimare procesuală.Activitate jurisdicţională. Curtea de Conturi. Calitate procesuală

Secţia de control financiar a Curţii de Conturi nu are calitatea procesuală de a cere anularea rezoluţiei procurorului financiar de clasare a unui act de control.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3129 din 22 octombrie 2002

În cauză, procurorul general financiar, prin rezoluţia de clasare nr.9034/2000, a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii civile delictuale a persoanelor la care s-a referit actul de control întocmit de Secţia de control ulterior II a Curţii de Conturi.

Prin decizia nr.88 din 21 noiembrie 2001, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992 republicată, a admis cererea de reexaminare formulată de Secţia de Control Ulterior II a Curţii de Conturi împotriva soluţiei procurorului general financiar și a sesizat Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi a Municipiului București cu judecarea în primă instanţă a faptelor și persoanelor prevăzute de actul de control.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Conturi a reţinut că procurorul financiar poate clasa actul de control, în condiţiile în care constată inexistenţa prejudiciului sau lipsa culpei, dar că numai cu ocazia soluţionării cauzei de către Colegiul Jurisdicţional s-ar fi putut stabili dacă există culpa persoanelor în producerea prejudiciului, dacă prejudiciul este cert și exigibil; că, deci, nu se putea clasa actul de sesizare, întrucât art.97 alin.2 din Legea nr.94/1992 stabilește limitativ cazurile în care se poate clasa actul de sesizare, cazul de faţă neîncadrându-se în situaţiile prevăzute de actul normativ.

Împotriva deciziei Curţii de Conturi a declarat recurs Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu” precum și G.M. și V.M. motivând, în esneţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale a organului de control – Secţia de Control Ulterior II invocată de recurenţi atât în susţinerile orale cât și în concluziile scrise.

Recursurile sunt întemeiate.

Potrivit art.44 din Legea nr.94/1992, numai partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva soluţiei procurorului general financiar.

Organul care efectuează controlul nu poate avea calitatea de parte interesată, deoarece interesul acestuia nu este decât de natură profesională.

Parte interesată într-un litigiu nu poate fi decât persoana care în respectiva cauză își apără dreptul propriu.

Organele de control nu au capacitatea procesuală deoarece le lipsește capacitatea procesuală de folosinţă, adică aptitudinea generală a persoanei de a dobândi și de a-și asuma obligaţii pe plan procesual. Aceste organe de control financiar își încheie activitatea și se desesizează în momentul în care începe activitatea judiciară.

În acest spirit sunt și prevederile art.36 alin.2 și art.41 alin.1 din Legea nr.94/1992, în temeiul cărora organele de control financiar ale Curţii de Conturi își termină activitatea și se desesizează din momentul în care încheie procesul verbal de constatare.

Din acest moment începe activitatea judiciară în care organele de control financiar nu mai au nici un rol deoarece rolul de apărător al intereselor publice se transferă (art.38 și 41 (2) din Legea nr,94/1992) procurorului financiar, ca organ investit cu capacitatea procesuală civilă.

Nici o dispoziţie a Legii nr.94/1992 nu recunoaște capacitatea procesuală vreunui organ de control al Curţii de Conturi.

Așadar, cererea de reexaminare formulată de Secţia de Control Ulterior II a fost făcută de un organ lipsit de calitate procesuală legală, situaţie ce impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Având în vedere considerentele prezentate, s-au admis recursurile s-a casat decizia atacată și în fond s-a respins cererea de reexaminare formulată de Secţia de Control Ulterior II de pe lângă Curtea de Conturi a României.