Effect of criminal amnesty on lawyer's unfitness to practice under Law No. 51/1995

Avocat condamnat penal. Amnistie. Cerere pentru reprimirea în avocatură

Condamnarea definitivă pentru săvârșirea unor infracţiuni de trafic de influenţă aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, potrivit art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, chiar dacă a intervenit amnistia.

Secţia contencios administrativ – decizia nr.2833 din 3 octombrie 2002

Reclamantul C.E.a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România și Baroul Maramureș pentru anularea deciziei nr.5791/2000 emisă de Consiliul uniunii și admiterea cererii de reînscriere în tabloul avocaţilor defitivi.

Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.1343 din 15 octombrie 2001, a respins acţiunea reţinând, în esenţă, că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat.

Reclamantul a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că nu sunt incidente prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995 din moment ce pentru infracţiunile de trafic de influenţă a intervenit amnistia care, între altele, înlătură consecinţele condamnării și, deci, inclusiv nedemnitatea de a exercita profesia de avocat.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul C.E. cerut Baroului Maramureș înscrierea în tabloul anual al avocaţilor definitivi, cerere avizată negativ, iar Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, prin decizia nr.26 din 28.03.1996, a respins cererea acestuia, reţinând existenţa incompatibilităţii prevăzute de art.11 lit.a din Legea nr.51/1995.

Prin decizia nr.5791 din 23.06.2000 Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, raportându-se la avizul de mai sus al Baroului Maramureș și la decizia Comisii permanente, a respins cererea reclamantului.

Potrivit prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nu are dreptul să fie avocat (este nedemn) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Or, este stabilit reclamantul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr.1911 din 29 noiembrie 1983 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracţiunilor de luare de mită, primire de foloase necuvenite și trafic de influenţă și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de avocat.

Prin decizia nr.1719 din 15 septembrie 1993, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general și a casat sentinţa penală nr.1911/1983, dispunând achitarea reclamantului pentru săvârșirea infracţiunilor de luare de mită și a infracţiunii de primire de foloase necuvenite (art.10 lit.d C.proc.pen.), iar pentru săvârșirea a două infracţiuni de trafic de influenţă a dispus încetarea procesului penal ca urmare a amnistierii acestora prin art.1 din Decretul nr.11/1988 (art.10 lit.g C.proc.pen.).

Reclamantul nu a cerut aplicarea prevederilor art.13 C.proc.pen.și continuarea procesului în privinţa celor două infracţiuni de trafic de influenţă, primind beneficiul amnistiei și necontestând săvârșirea acestora.

Intr-adevăr, potrivit prevederilor art.119 alin.1 din Codul de procedură penală, amnistia înlătură răspunderea penală, iar atunci când intervine după condamnare înlătură executarea pedepsei și celelalte consecinţe ale condamnării.

Dar, din interpretarea prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995 rezultă că legiuitorul a considerat nedemn să fie avocat pe cel care a fost condamnat, dacă a săvârșit o infracţiune de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Problema care se cere a fi rezolvată este aceea de a stabili dacă o condamnare pentru care a intervenit amnistia este sau nu de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat.

Curtea reţine că, potrivit prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pot exista condamnări definitive la pedepsa închisorii pentru săvârșirea unor infracţiunii intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat chiar dacă a intervenit amnistia.

In cazul de faţă, autorităţile administrative din sistemul avocaturii au reţinut în mod judicios că o condamnare definitivă pentru săvârșirea unor infracţiuni de trafic de influenţă aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, chiar dacă a intervenit amnistia.

In această situaţie și cu motivarea de mai sus, soluţia instanţei de fond, care a reţinut că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat, este legală și temeinică, fiind incidente prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.