Tenant's lack of standing to annul administrative restitution of non-state-owned residence under pre-emption law

Act administrativ prin care se constată că imobilul, cu destinaţie de locuinţă, nu a trecut în proprietatea statului prin donaţie, liberalitatea nefiind acceptată.Acţiunea chiriașului pentru anularea actului

Prin actul enunţat mai sus, nu s-a adus chiriașului nici o vătămare deoarece acesta își păstrează calitatea de chiriaș, însă fără posibilitatea, reglementată prin Legea nr.112/1995, de a cumpăra imobilul cu destinaţia de locuinţă care nu este proprietatea statului.

Secţia de contencios administrativ – decizia nr.2576 din 18 septembrie 2002

Reclamantul Z.V. a solicitat anularea dispoziţiei nr.77 din 15 ianuarie 2001 emisă de primarul general al Municipiului București, prin care s-a dispus restituirea în proprietatea numitului T.S., a unui imobil.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că deţine calitatea de chiriaș în imobilul respectiv, de la 21 mai 1979, și că a solicitat să i se vândă imobilul în această calitate, dar că s-a invocat existenţa unui litigiu, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 8313 a 14 iulie 1997 de Judecătoriei sectorului 2 București; că, imobilul nu putea fi restituit în baza acelei sentinţe, pentru că s-a constatat numai calitatea de moștenitor testamentar al mătușii mamei lui T.S., dar nu s-a dispus restituirea imobilului.

Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.1040 din 15 august 2001, a respins acţiunea reţinând că dispoziţia atacată a fost dată în executarea sentinţei civile nr.8313/1997 a Judecătoriei sectorului 2 București, prin care s-a constatat nulitatea decziei administrative nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului 23 August București, de trecere în proprietatea statului, prin donaţie, a imobilului în discuţie.

Reclamantul a declarat recurs, susţinând în esenţă, că i s-a încălcat dreptul de a cumpăra imobilul în baza Legii nr.112/1995.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ “ Orice persoană fizică sau juridică, care se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”.

Prin dispoziţia nr.77 din 15 ianuarie 2001 a primarului general al Municipiului București s-a dispus restituirea în proprietatea numitului T.S. a imobilului în discuţie și anularea deciziei nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului 23 August București și predarea – primirea imobilului pe bază de proces verbal, cu respectarea prevederilor dispoziţiei nr.1540 din 11 octombrie 1999. Dispoziţia primarului s-a referit și la consimţământul proprietarului că va respecta în raporturile cu chiriașii dispoziţiile O.U.G. nr.40/1999 privind protecţia chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinţia de locuinţă.

Dispoziţia nr.77/2001, sus-menţionată, a avut la bază sentinţa civilă nr.8313 din 14 iulie 1997 a Judecătoriei sectorului 2 prin care s-a admis acţiunea formulată de T.S.,în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului București și Administraţia financiară a sectorului 2 București, constatându-se nulitatea deciziei nr.923 din 18 iulie 1962 a fostului Comitet executiv al Sfatului Popular al raionului 23 August. Instanţa a reţinut că nu s-a acceptat oferta de donaţie făcută pentru imobilul în discuţie - trecut în proprietatea statului prin decizia nr.923/1962 - deoarece nu există o acceptare a donaţiei de către stat, astfel că, oferta de donaţie neproducând efecte juridice, imobilul a rămas în patrimoniul donatorului.

Direcţia juridică din Primăria municipiului București, prin nota nr.L 10064 din 15 ianuarie 2001, a propus restituirea imobilului în proprietatea lui T.S.

Deci, imobilul este proprietatea unei persoane fizice, nu proprietate publică.

Reclamantul are calitatea de chiriaș în acest imobil, calitate pe care și-o va menţine în continuare în baza contractului de închiriere actual, iar prin dispoziţia contestată s-a prevăzut expres respectarea de către actualul proprietar a dispoziţiilor legale privind protecţia chiriașilor și stabilirea chiriei.

Prin dispoziţia nr.77/2001 nu s-a adus recurentului nici o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, deoarece acesta își păstrează în continuare calitatea de chiriaș într-un imobil proprietate a unor persoane fizice, imobil ce s-a dispus a fi restituit legal.

Recurentul nu are un drept de preemţiune în cumpărarea imobilului pentru că prin sentinţa civilă nr.8313/1997 a Judecătoriei sectorului 2 București, s-a reţinut că imobilul nu a trecut în proprietatea statului, astfel că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.112/1995 care se referă la posibilitatea cumpărării de către chiriași a imobilului proprietate de stat în care locuisc.

Pentru considerentele arătate, s-a respins recursul ca nefondat.