Profit tax exemption for preponderant industrial production activity confirmed; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Ministry of Finance's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision which annulled the tax assessment and confirmed the taxpayer's eligibility for profit tax exemption. The dispute centered on whether the commercial company's activities qualified as "production" for the purposes of the exemption, with the tax authority arguing that the company was primarily engaged in purchasing and reselling goods, whereas the company contended its processing of raw materials constituted industrial production. The Court held that the processing of raw materials into finished products constitutes a production activity distinct from simple speculative trading, noting that the combination of industrial production and related services accounted for 73.7% of the company's total activity, thereby satisfying the requirement for preponderant production activity under Article 5, letter c of Law No. 12/1991.
Legislator headnote
AI generatedProfit tax exemption for preponderant industrial production activity confirmed; appeal dismissed as unfounded: Instanţa de fond a reţinut că reclamanta în perioada supusă controlului financiar (14 octombrie 1993 – 6 septembrie 1994) a desfășurat activitate preponderent industrială, prestările de servicii – care includeu confecţionarea articolelor de piele și încălţăminte – deţinând o pondere de 42,6 %, activitatea de producţie de mărfuri de 30,7 % iar cea de vânzări 23 %, așa încât beneficia de scutirea de impozit prevăzută de art.5 lit.c din Legea nr.12/1991.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Impozit pe profit. Scutire de impozit reglementată prin Legea nr.12/1991. Condiţia activităţii de producţie
La caracterizarea activităţii de producţie, pentru a se beneficia de scutire de impozit pe profit, conform art.5 lit.c din Legea nr.12/1991, se ţine seama de complexitatea operaţiunilor, printre care și activitatea de prelucrare a materiei prime, care este o activitate de producţie.
Decizia nr.738 din 26 februarie 2002
Curtea de Apel Iași, prin sentinţa civilă nr.68/CA din 7 mai 2001, a admis contestaţia Societăţii comerciale „A”, a anulat decizia nr.528 din 17 martie 1999 a Ministerului Finanţelor și nr.7 din 7 februarie 1997 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat Iași precum și procesul-verbal din 6 septembrie 1994 al Administraţiei Financiare Iași, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 112.126.843 lei impozit pe profit și penalităţi, datorate la 30 iunie 1994.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta în perioada supusă controlului financiar (14 octombrie 1993 – 6 septembrie 1994) a desfășurat activitate preponderent industrială, prestările de servicii – care includeu confecţionarea articolelor de piele și încălţăminte – deţinând o pondere de 42,6 %, activitatea de producţie de mărfuri de 30,7 % iar cea de vânzări 23 %, așa încât beneficia de scutirea de impozit prevăzută de art.5 lit.c din Legea nr.12/1991.
Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iași, a declarat recurs susţinând că prin natura activităţii desfășurate, reclamanta nu se putea încadra în capitolul producţie, pentru a fi scutită de impozitul pe profit. Societatea comercială reclamantă cumpăra materia primă, prin contractele de colaborare, pe care o prelucra și o vindea ca produs finit, proporţia acestei activităţi fiind de 30,7 %.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.5 lit.c din Legea nr.12/1991, beneficiază de scutire de impozit pe o perioadă de 1 an societăţile comerciale a căror activitate este preponderent de producţie.
Caracterizarea activităţii de prestări de servicii, în forma desfășurată de societatea reclamantă, ca fiind în afara sferei de producţie este excesivă și nu ţine cont de complexitatea operaţiunilor efectuate. Contractele prin care reclamanta obţinea materia primă, pentru a o revinde, nu reprezenta o simplă operaţiune speculativă de cumpărare și vânzare, între cele două activităţi, interpunându-se cea de-a treia: prelucrarea. Activitatea de prelucrare, presupune modificarea aspectului material, pentru a obţine produse finite. Pe de altă parte, activitatea de producţie de mărfuri, ca formă de organizare a economiei sociale, în care producătorii specializaţi modifică obiectele conform trebuinţei oamenilor pentru satisfacerea nevoilor sociale, determină implicit vânzarea-cumpărarea de produse pe piaţă.
Definiţiile noţiunilor folosite, astfel cum ele sunt acceptate, în dicţionarele limbii române, conduc la concluzia că operaţiunea de prelucrare este o activitate de producţie care nu se poate separa de vânzarea produselor astfel obţinute.
Așadar, preponderenţa activităţii reclamantei, în perioada supusă controlului, era aceea de producţie industrială în procent de 73,7 %, cum raportul de expertiză o stabilește.
În consecinţă, Curtea a respins ca nefondat recursul.