Scope of statutory ethnic persecution compensation: exclusion of forced relocation within the same locality under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice allowed the appeal, cassated the lower court’s judgment, and dismissed the claimant's action, leaving the administrative authorities' refusal to grant reparations in force. The dispute concerned a Jewish plaintiff's claim for compensation under Law No. 189/2000 (approving Government Ordinance No. 105/1999, which amended Decree-Law No. 118/1990) for political persecution based on ethnic motives during the 1940–1945 period; the plaintiff argued that her forced relocation within the same city qualified as "stramutare" (forced transfer) under the legislation. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1 of Law No. 189/2000, which the Court held to be exhaustive and restrictive rather than illustrative; specifically, paragraph (c) limited eligibility to persons relocated to a *different* locality from their domicile, thereby excluding those merely moved within the same municipality, as the legislature’s intent was to identify specific categories of persecuted persons without judicial extension.
Legislator headnote
AI generatedScope of statutory ethnic persecution compensation: exclusion of forced relocation within the same locality under Law No. 189/2000: Pentru că sunt prevăzute cazurile pentru care se face aplicarea legii, nu se poate adăuga sau modifica situaţiile expres stabilite, voinţa legiuitorului fiind aceea ca numai persoanele prevăzute la art.1 din lege să fie considerate persecutate etnic și în consecinţă să fie beneficiare de drepturile prevăzute de lege pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Persecutaţi politic, în perioada 1940-1945 din motive etnice. Despăgubiri. Cazurile reglementate prin legea nr.189/2000 de aprobare a ordonanţei guvernului nr.105/1998 de modificare a Decretului-Lege nr.118/1990.
Legea prevăzând expres, deci limitativ, cazurile pentru care se acordă despăgubiri persoanelor persecutate politic, din motive etnice, nu se pot adăuga beneficiari pentru alte cazuri.
Decizia nr.665 din 21 februarie 2002
Reclamanta H.O. a formulat cerere pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, modificat prin Ordonanţele Guvernului nr.9/1999 și nr.105/1999, pentru că a fost persecutată de regimul instaurat în România după 14 septembrie 1940 și până la data de 23 august 1944, din motive etnice, fiind evreică, având domiciliul forţat, cu familia sa, în Arad, str.Mărășești nr.23, unde a fost mutată din Arad b-dul Regele Ferdinand nr.54.
Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a judeţului Arad, prin decizia nr.30 din 16 martie 2000, a respins cererea, iar Comisia de contestaţii din cadrul acestei direcţii, prin hotărârea nr.11 din 22 mai 2000, a respins contestaţia reclamantei, reţinându-se că, pentru cazul său, de strămutare de la o adresă din Arad, la o altă adresă dar în aceeași localitate, nu se beneficiază de dreptul reglementat prin Decretul-Lege nr.118/1990.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentinţa civilă nr.429 din 19 decembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei, a anulat decizia și hotărârea atacate și a obligat Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a judeţului Arad să elibereze o nouă decizie prin care să se stabilească drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru perioada 12 mai 1942-23 august 1994, începând cu data de 25 octombrie 1999.
Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială Arad a declarat recurs, susţinând că prin Legea nr.189/2000 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 s-a prevăzut că sunt despăgubite material și moral persoanele care au suferit doar anumite persecuţii expres indicate, fără posibilitatea legală de a se lărgi sfera de aplicare cum este cazul reclamantei H.O. care a fost strămutată de la o adresă la alta pe raza aceleiași localităţi, încât nu se încadrează în categoria persoanelor persecutate pe motive etnice și rasiale.
Prin întâmpinare reclamanta a susţinut că persecuţiile din motive etniceau îmbrăcat în practică felurite forme ce nu pot fi anticipate în totalitate de legiuitor și sub acest aspect enumerate de lege are un caracter exemplificativ.
Recursul este fondat.
Din art.1 al Legii nr.189/2000 rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice după cum urmează :
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forţată;
e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
f) este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Reclamanta nu se încadrează în nici una din situaţiile sus-menţionate, expres prevăzute de lege, aceasta fiind mutată de la un domiciliu la altul din aceeași localitate. Deci, nu se face dovada strămutării dintr-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Pentru că sunt prevăzute cazurile pentru care se face aplicarea legii, nu se poate adăuga sau modifica situaţiile expres stabilite, voinţa legiuitorului fiind aceea ca numai persoanele prevăzute la art.1 din lege să fie considerate persecutate etnic și în consecinţă să fie beneficiare de drepturile prevăzute de lege pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Așa fiind s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a respins acţiunea.