Pension length of service recognition despite employer's failure to remit social insurance contributions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the appellate decision that ordered the pension authority to issue a new decision including the disputed period in the calculation of the claimant's retirement pension. The dispute concerned whether a specific work period (1995–1997) should count toward the statutory length of service for the calculation of the old-age pension, where the employer had withheld social insurance contributions but failed to transmit them to the pension fund. The court held that the claimant was entitled to have the period recognized as length of service based on a final, irrevocable prior court decision establishing the validity of the employment, ruling that the employer’s failure to remit contributions is a separate legal relationship between the employer and the state entity that cannot block the employee's statutory right to pension benefits.
Legislator headnote
AI generatedPension length of service recognition despite employer's failure to remit social insurance contributions: Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.81/CA/2001 din 14 iunie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate și a obligat Casa Judeţeană de Pensii – Oradea să-i recunoască reclamantului vechimea în sumă din perioada 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997 emiţând o nouă decizie de pensionare în acest sens.
Keywords
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Pensie pentru limită de vârstă. Vechimea în muncă. Stabilirea vechimii în cazul în care angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuţia de asigurări sociale reţinute angajatului
Pensia pentru limită de vârstă se stabilește, printre altele, în raport cu vechimea în muncă a angajatului, chiar dacă angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuţia de asigurări sociale reţinută angajatului.
Decizia nr.628 din 19 februarie 2002
Reclamantul O.S. a solicitat anularea deciziei nr.231/2000 emisă de către Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a Judeţului Bihor, de respingere a contestaţiei pe care a introdus-o împotriva deciziei nr.226155/2000 emisă de Oficiul de Pensii Oradea. Reclamantul a cerut includerea în baza de calcul a pensiei a perioadei 25 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.81/CA/2001 din 14 iunie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate și a obligat Casa Judeţeană de Pensii – Oradea să-i recunoască reclamantului vechimea în sumă din perioada 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997 emiţând o nouă decizie de pensionare în acest sens.
În motivarea soluţiei date prima instanţă a constatat că prin decizia nr.984/1997 a Tribunalului Bihor, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că perioada menţionată constituie vechime în muncă, plata contribuţiei de asigurări sociale fiind în sarcina angajatorului, societatea comercială TAXI SA Oradea.
Sentinţa a fost recurată de pârâtă.
Prin motivele de casare s-a susţinut că în mod greșit i s-a recunoscut reclamantului drept vechime în muncă perioada în discuţie deși nu a prezentat o adeverinţă din care să rezulte că angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale.
Recursul este nefondat.
În temeiul hotărârii prin care s-a stabilit drept vechime în muncă a perioadei indicată în acţiune, Curtea de Apel Oradea a dispus, cu just temei obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, cu luarea în considerare ca vechime în muncă a perioadei de timp 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997.
Împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada achitării contribuţiei de asigurări sociale pentru acea perioadă nu-i poate fi imputată reclamantului, această obligaţie aflându-se în sarcina angajatorului care trebuia să aducă la îndeplinire prin stocarea la sursă și virarea în contul unităţii de asigurări sociale, a sumelor datorate.
Raporturile juridice dintre angajator și Casa de pensii sunt străine angajatului și, în nici un caz, nu-i pot bloca acestuia accesul legal în valorificarea dreptului la pensie.
Faţă de considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.