Eligibility for 0% VAT on exports requiring bank transfer of foreign currency proceeds rather than cash deposit

Taxă pe valoare adăugată. Cota 0 prevăzută prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.215/1999, la preţul produselor de mobilier livrate la export

Se beneficiază de cota 0 TVA numai dacă încasarea contravalorii mărfurilor livrate la export s-a făcut prin transfer bancar între conturile importatorului și exportatorului, iar nu și în cazul în care sumele de bani s-au încasat în valută, chiar dacă deîndată s-au depus la bancă.

Decizia nr.255 din 29 ianuarie 2002

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.114 din 3 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantei S.C. „L” și a anulat decizia nr.1481/2000 a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj și procesul verbal din 26 aprilie 2000 al pârâtei Administraţia Financiară a Municipiului Cluj-Napoca, cu motivarea că eronat s-a reţinut obligaţia plăţii sumei de 210.462.732 lei taxă pe valoare adăugată, deși societatea comercială beneficiază de cota 0 conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.215/1999.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice și Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, susţinându-se că deoarece reclamanta a încasat contravaloarea bunurilor exportate în valută, în numerar, și nu în conturi deschise la bînci comerciale române autorizate de Banca Naţională, aceasta nu beneficiază de cota 0 a TVA.

Recursurile sunt fondate.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.215 din 29 decembrie 1999, în vigoare la data întocmirii facturilor de export care au făcut obiectul controlului financiar la sediul Societăţii comereciale „L”, au fost aduse modificări și completării unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit art.I pct.2 lit.B (a), cota 0 se aplică pentru exportul de bunuri efectuate de agenţii economici cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în conturi bancare deschise la bînci autorizate de Banca Naţională a României.

În speţă, reclamanta nu s-a conformat normei legale menţionate, deoarece încasarea sumelor de bani în valută aferente facturilor verificate a fost făcută prin depuneri în numerar la casieriile bîncilor Transilvania SA și ABN-AMRO Bank (România) SA.

Obligativitatea utilizării conturilor bancare deschise la bîncile comerciale autorizate trebuie înţeleasă ca o măsură prin care statul se asigură că, în toate cazurile, valuta încasată de agenţii economici provine din livrarea produselor exportate, și nu de pe piaţa valutară internă ori din alte surse.

Având în vedere că societatea comercială reclamantă nu a încasat contravaloarea mărfurilor livrate la export prin cont bancar, adică prin transfer bancar între conturile importatorului și exportatorului, neputând demonstra astfel provenienţa sumelor de bani în valută, concluzia ce se impune este aceea a justeţei refuzului de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, din partea organului financiar.

Pentru această concluzie pledează și alte argumente de text, și anume reglementarea instituită în materie prin acte administrative cu caracter normativ.

Potrivit art.16 din Regulamentul nr.3 din 23 decembrie 1997 emis de Banca Naţională a României, urmărirea și controlul încasărilor valutare aferente exportului de bunuri se realizează prin formularul „Declaraţie de Încasare Valutară” (DIV) conform prevederilor din Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din celelalte operaţiuni cu străinătatea NRV.9.

Aceste norme prevăd obligaţia persoanelor juridice autorizate în condiţiile legii să efectueze operaţii cu străinătatea, de a încasa în termenele legale sumele în valută convertibilă sau în lei aferente acestor operaţiuni în conturile lor la bînci.

Bîncile prin care se derulează operaţiunile și tranzacţiile externe urmăresc încasarea sumelor nete în valută și în lei aferente operaţiunilor cu străinătatea, pe baza documentelor prevăzute în prezentele norme.

În fine, potrivit art.4 pct.2 din Ordonanţa Guvernului nr.18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, persoanele juridice și fizice prevăzute la art.1 sunt obligate să încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executările de lucrări și prestaţiilor de servicii în străinătate, precum și din orice alte operaţiuni și tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bînci autorizate.

Actele normative menţionate exclud, deci, orice plăţi făcute prin depuneri în numerar, stabilind în mod expres obligaţia efectuării unor asemenea operaţiuni numai prin virament bancar.

Ca atare, este lipsită de relevanţă juridică aprecierea instanţei, susţinută de opinia favorabilă a unui expert contabil, că sumele de bani încasate de reclamantă, în valută, de la partenerul extern, au fost depuse la bînci în aceeași zi ori cel mai târziu a doua zi.

Faţă de considerentele expuse, recursurile au fost admise și s-a casat sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.