Deductibility of VAT on construction investments in leased premises: ownership not required if assets intended for business needs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the Ministry of Finance and the respective tax authorities, thereby upholding the lower court’s judgment that annulled the tax assessment and late payment penalties against the company. The dispute concerned the deductibility of Value Added Tax (VAT) on 181,278,927 lei in construction materials, where the tax authorities argued that VAT was non-deductible because the commercial space was not owned by the company but held under a free loan (comodat) agreement, and the company had ceased its activities. The Court held that the decisive legal basis is Article 19(b) of Government Emergency Ordinance No. 3/1992, which requires goods to be intended for the company's needs; it determined that ownership of the underlying real estate is not a condition for VAT deduction, provided the investment was legally documented to the company, incorporated into its infrastructure, and destined for its core industrial activity, thus satisfying the requirement that expenses be incurred for the company’s business needs.
Legislator headnote
AI generatedDeductibility of VAT on construction investments in leased premises: ownership not required if assets intended for business needs: Potrivit dispoziţiilor art.19 lit.b din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 republicată „pentru efectuarea dreptului de deducere TVA, aferentă intrărilor, agenţii economici sunt obligaţi să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Taxa pe valoarea adăugată. Investiţii. Deducerea unor cheltuieli conform Ordonanţei Guvernului nr.3/1992
Taxa pe valoarea adăugată este deductibilă dacă cheltuielile de investiţii au fost destinate nevoilor societăţii, chiar dacă spaţiul comercial nu este proprietatea societăţii și este deţinut în baza unui contract de comodat.
Decizia nr.55 din 15 ianuarie 2002
Societatea Comercială „B” a chemat în judecată Ministerul Finanţelor și Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice și Controlului de Stat ale judeţelor Bihor și Maramureș și a cerut să se anuleze decizia nr.844/2000 și procesul verbal de control nr.5/1999 în baza cărora este obligată să plătească suma de 38.909.683 lei reprezentând TVA și 40.231.019 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a susţinut că plata TVA stabilită în sarcina sa nu este datorată, deoarece cheltuielile în sumă de 181.278.927 lei pentru care s-a calculat TVA au fot efectuate pentru cumpărarea materialelor de construcţii necesare amenajării spaţiului său de producţie: ateliere, spălătorie și birouri.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr.136/2000, a admis acţiunea reţinând că cheltuielile făcute de reclamantă sunt aferente realizării veniturilor, și deductibile fiscal.
Au declarat recursuri pârâţii susţinând că TVA nu este deductibilă, deoarece materialele de construcţii cumpărte de reclamantă au fost folosite la imobilul proprietatea administratorului societăţii și că spaţiul comercial fiind încheiat nu poate fi sediu al reclamantei.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art.19 lit.b din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 republicată „pentru efectuarea dreptului de deducere TVA, aferentă intrărilor, agenţii economici sunt obligaţi să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia”.
Or, în cauză, materialele de construcţoii, în vlaoare de 181.278.927 lei, au la bază documente legale în care cumpărătoare este prevăzută reclamanta, și au fost încorporate în investiţia finalizată în proporţie de 90%.
Pe de altă parte, din autorizaţia de construire nr.1528/1999 și schiţele anexate autorizaţiei rezultă că lucrările de extindere, modificare și etajare, reprezintă spaţii comerciale, ateliere de producţie, spălătorie, birouri, specifice obiectului de activitate al reclamantei.
Deci, investiţia a fost efectuată pentru nevoile firmei, respectiv pentru realizarea obiectului său de activitate – industrie în proporţie de 77,46% - ea fiind aferentă realizării veniturilor.
Împrejurarea că spaţiul comercial nu este proprietatea societăţii reclamante și este deţinut în baza unui contract de comodat, nu prezintă relevanţa pentru aplicarea dispoziţiilor art.19 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, deoarece condiţiile prevăzute în acest text pentru deducerea TVA, au fost respectate, cheltuielile fiind făcute pentru o investiţie destinată nevoilor firmei.
S-au respins recursurile.