Suspension of administrative act execution: failure to prove well-justified cases and imminent harm under Law No. 29/1990, Art. 9
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court's refusal to suspend the execution of the administrative act. The dispute concerned a forestry directorate's request to halt the implementation of a Government Decision regarding the attestation of public domain ownership for a specific cabin, which the agency claimed it used for its designated purpose. Under Article 9 of Law No. 29/1990, the court held that the applicant failed to meet the cumulative statutory requirements for suspension: it did not prove a "well-justified case" or demonstrate that immediate enforcement would cause imminent harm, nor did it provide evidence to support such a claim.
Legislator headnote
AI generatedart.9 din Legea nr.29/1990; Suspension of administrative act execution: failure to prove well-justified cases and imminent harm under Law No. 29/1990, Art. 9: Potrivit art.9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Suspendarea executării actului administrativ. Condiţii
Legea nr.29/1990, art.9
Suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii presupune întrunirea cumulativă a două condiţii legale, privitoare la existenţa unor cazuri bine justificate și la iminenţa producerii unei pagube.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.4388 din 4 decembrie 2003)
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.542 din 16 aprilie 2003, a respins cererea formulată de Direcţia Silvică Ialomiţa, privind suspendarea executării poziţiei 23 din anexa 5 a Hotărârii Guvernului nr.363 din 15 aprilie 2002, până la soluţionarea acţiunii.
S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat și nici a faptului că prin suspendarea executării actului s-ar putea preveni producerea unei pagube iminente; totodată, că, acţiunea a fost soluţionată, în dosarul nr.332/1992, prin respingere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Slobozia, susţinând, în esenţă, că se impune suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr.362/2002, privind atestarea apartenenţei la domeniul public al judeţului Brăila, precum și a municipiului orașelor și comunelor din judeţ, a Cabanei V., cuprinsă în anexa 5, întrucât aceasta este folosită prin destinaţie de către Direcţia Silvică Ialomiţa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminenţa unei pagube.
Astfel, din actele dosarului nu rezultă existenţa unui caz bine justificat și nici împrejurarea că prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr.362/2002, anexa 5 – poziţia 23, reclamanta ar suferi o pagubă.
De altfel, nici recurenta nu face referire la existenţa vreunei probe din care să rezulte cele două cerinţe esenţiale ale art.9 din Legea nr.29/1990, ci doar la faptul că, Cabana V., cu privire la care s-a dispus prin actul atacat, este folosită prin destinaţie de către Direcţia Silvică Ialomiţa, ceea ce, evident, nu justifică modificarea soluţiei adoptate de prima instanţă.
În consecinţă, recursul este nefondat și a fost respins.