Customs inspector's dismissal upheld for control without written order; disciplinary sanction reinstated.

Inspector vamal. Abatere disciplinară. Acţiune ordinară de supraveghere și control vamal desfășurată fără a avea ordin scris. Cerinţa formei scrise a ordinului de control.

O.G. nr. 16/1998[6]

Deplasarea celor doi inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și intrarea lor într-o acţiune de control neaprobată printr-un ordin de control/misiune, în scris, reprezintă o abatere disciplinară gravă care justifică pe deplin sancţiunea aplicată.

Împrejurarea că cei doi controlori au fost programaţi verbal de șeful Serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, pentru data de 24 august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se deplaseze într-o acţiune de supraveghere și control a mijloacelor de transport, nu este în măsură să schimbe sau să atenueze caracterul abaterii disciplinare comise.

(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.4029 din 20 noiembrie 2003)

Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul A.A.C. în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, a anulat decizia nr.115 din 10 septembrie 2002 a Direcţiei Generale a Vămilor, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești pentru perioada 10 septembrie 2002 până la reintegrarea în funcţie, calculate în funcţie de salariul ce i s-ar fi cuvenit în această perioadă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul s-a deplasat la B.V.C.V.F. Ostrov ca urmare a dispoziţiei șefului său direct C.A., care în ziua de 23 august 2002 a programat un echipaj de serviciu compus din reclamant și D.C., iar această acţiune se încadra în fișa postului reclamantului în condiţiile în care s-au mai desfășurat anterior acţiuni fără ordin de control, cu avizul prealabil al șefului de serviciu.

A mai arătat, în considerentele sentinţei, că astfel de acţiuni sunt permise potrivit normelor tehnice privind realizarea supravegherii și controlului vamal aprobate prin decizia Direcţiei Generale Vamale nr.633/2001 din care rezultă ca în cazuri temeinic justificate se pot efectua controale fără ordin scris, numai în baza delegaţiei de serviciu.

Totodată a mai reţinut că autoritatea pârâtă nu a făcut în nici un fel dovada caracterului grav al abaterii săvârșite de reclamant, nerezultând consecinţe grave asupra bunului mers al instituţiei sau vreo pagubă materială însemnată care să justifice măsura extremă a desfacerii contractului de muncă.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susţinut în esenţă următoarele:

-reclamantul A.A.C. s-a deplasat în data de 24 august 2002 la Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontiera Ostrov fără ordin de control / misiune, aprobat de către persoanele abilitate în acest-sens, contrar dispoziţiilor art.12 din Decizia Directorului Direcţiei Generale a Vămilor nr.633 din 14 martie 2001, în condiţiile în care la aceeași dată o altă echipă de control, în baza ordinului de control 44365 din 22 august 2002, era prezentă la acest punct de frontiră;

-nu a întocmit un act de control aferent acţiunii respective;

-nu a respectat prevederile privind integritatea, combaterea fraudei din Codul de conduită și disciplină al personalului vamal emis prin Decizia Direcţiei Generale a Vămilor nr.44 din 14 ianuarie 2002, toate aceste fapte reprezentând abateri grave în sensul art.99 lit.b din OG nr.16/1998 și care au atras aplicarea unei sancţiuni disciplinare pe măsură.

De altfel, susţine recurenta, autoritatea vamală are competenţa de a stabili în funcţie de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor individualizarea sancţiunii aplicate, iar în cazul de faţă la individualizarea sancţiunii s-a ţinut cont de gravitatea faptelor și nu de comportamentul anterior al reclamantului, aplicându-se legal dispoziţiile art.99 lit.h din OG nr.16/1998 având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile Legii nr.188/1999.

Recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că intimatul-reclamant, inspector vamal în cadrul SSVLFV al Direcţiei Regionale Interjudeţeane București, s-a deplasat în ziua de sâmbătă, 24 august 2002 împreună cu colegul său D.C., cu autoturismul de serviciu, la Biroul Vamal Ostrov, judeţul Giurgiu, unde au executat activităţi de control asupra mijloacelor de transport pe durată de circa o oră și jumătate, până în momentul în care au fost chemaţi telefonic de șeful Direcţiei Regionale Interjudeţene Vamale București.

Potrivit art.12 din Normele tehnice privind realizarea supravegherii și controlului ulterior, aprobate prin Decizia nr.633 din 14 martie 2001, emisă de directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.150 din 27 martie 2001 acţiunile ordinare de supraveghere vamală și control vamal ulterior se desfășoară pe baza ordinului de control / misiune aprobat de conducerea Direcţiei de supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale sau de directorul direcţiei regionale vamale interjudeţene, iar acţiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin de control / misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale sau de directorul Direcţiei regionale vamale interjudeţene, infracţiunile extraordinare (operative), pe bază de ordin de control / misiune aprobat de șeful serviciului supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, modelul fiind prezentat în anexa nr.1, sau, în cazuri bine justificate, pe baza legitimaţiei de control.

Deci, așa cum rezultă din modelul prezentat în anexa 1 la Normele tehnice, rezultă că ordinul de control / misiune este dat întotdeauna în formă scrisă de către persoana autorizată.

Intimatul-reclamant și colegul său s-au deplasat în ziua de 24 august 2002 și au intrat într-o acţiune de control vamal la Biroul Vamal Ostrov, fără a avea un astfel de ordin scris care să emane de la o persoană autorizată: șeful direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene București sau șeful SSVLFV din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene București.

Astfel că deplasarea celor doi inspectori vamali la Biroul Vamal Ostrov și intrarea lor într-o acţiune de control neaprobată printr-un ordin de control misiune, în scris, reprezintă o abatere disciplinară gravă care justifică pe deplin sancţiunea aplicată.

In raport cu situaţia de fapt și Normele tehnice sus-citate, împrejurarea că cei doi controlori au fost programaţi verbal de șeful Serviciului supraveghere vamală și lupta împotriva fraudelor vamale pentru data de 24 august 2002 pentru cazul în care ar fi fost necesar să se deplaseze într-o acţiune de supraveghere și control a mijloacelor de transport, nu este în măsură să schimbe sau să atenueze caracterul abaterii disciplinare comise.

Cum de altfel nu influenţează asupra soluţiei nici faptul că potrivit art.12 ultima teză din Normele tehnice, în cazuri bine justificate se poate intra în acţiuni de control /misiune doar în baza legitimaţiei de control. În cauză nu există dovezi că intimatul-reclamant și colegul său s-ar fi aflat într-un caz temeinic justificat, cu atât mai puţin cu cât nu a fost încheiat un act de control de către cei doi controlori care să ateste o astfel de situaţie, iar din probele dosarului rezultă că în ziua de 24 august 2002, la Biroul vamal Ostrov s-au deplasat alţi doi inspectori vamali din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, în baza unui ordin de misiune /control și care au sesizat prezenţa neregulamentară a intimatului-reclamant A.A.C. și a colegului său.

În consecinţă, recursul a fost admis, iar acţiunea reclamantului respinsă.