Legality of judicial bailiff suspension pending criminal proceedings under Law No. 188/2000

Executor judecătoresc. Suspendare din funcţie ca urmare a punerii în mișcare a acţiunii penale. Legalitatea suspendării

Legea nr. 188/2000, art.47 alin.1

Având în vedere trimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru săvârșirea de infracţiuni, suspendarea din funcţie este legală, deoarece odinul de suspendare a fost emis după obţinerea în prealabil a avizelor prevăzute de lege, iar ascultarea recurentului-reclamant este obligatorie doar în cazul abaterilor disciplinare, nu și al infracţiunilor.

(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 3949 din 18 noiembrie 2003)

Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând anularea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 500/C din 20 februarie 2003, până la soluţionarea procesului penal.

Reclamantul a arătat că ordinul a fost emis cu încălcarea normelor constituţionale, respectiv art.15 alin.2; 24 alin. 1, 38 alin.1 din Constituţie, a art.6 pct.12 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăţilor Fundamentale ale Omului și a art.45 alin.2 și 3 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești.

Curtea de Apel Constanţa, Secţia de contencios administrativ a respins contestaţia formulată de P.M., reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.47 alin.1 din Legea nr.188 din 1 noiembrie 2000, privind executorii judecătorești.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.M., susţinând că:

- interpretarea pe care judecătorul fondului cauzei a făcut-o cu privire la aplicarea prevederilor art.47 alin.1 necoroborat cu prevederile art.45 alin.(2) și (3) este nelegală, netemeinică și chiar abuzivă;

- aplicând prevederile art.47 alin.(1) din lege fără a le corobora cu cele ale art.45 din același act normativ instanţa ar încălca prevederile și dispoziţiile art.6 pct.1,2 și 3 lit.c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Fundamentale;

- judecătorul care a judecat fondul cauzei nu a ţinut seama de faptul că Ordinul Ministrului Justiţiei nr.500/C din 20 februarie 2003 a fost emis cu încălcarea flagrantă a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituţia României care menţionează că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia înregistrat sub nr.2008/P /2001 s-a dispus punerea în mișcare a acţiunii penale și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc P.M., cercetat pentru săvârșirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals.

Urmare acestei situaţii prin adresa nr.20660 din 7 ianuarie 2003, Uniunea Naţională a Executorilor din România a cerut Ministrului Justiţiei să dispună suspendarea din funcţie a reclamantului până la soluţionarea procesului penal.

Astfel, la data de 20 februarie 2002 Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr.500/C prin care reclamantul P.M. a fost suspendat din funcţia de executor judecătoresc pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute de art.246; 289 și 291 până la soluţionarea procesului penal.

Atât prin acţiunea introductivă la instanţă, cât și prin motivele de casare, recurentul a susţinut că i-au fost încălcate unele drepturi constituţionale, întrucât nu s-a dispus ascultarea sa prealabilă, iar Ordinul emis încalcă principiul neretroactivităţii legii.

Susţinerile sale așa cum corect a reţinut și instanţa de fond, nu pot fi primite, deoarece ordinul a fost emis după obţinerea, în prealabil, a avizelor prevăzute de lege, iar ascultarea recurentului-reclamant este obligatorie doar în cazul abaterilor disciplinare, nu și al infracţiunilor (când are loc cercetarea penală).

În raport cu cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.