Jurisdiction for contesting judicial enforcement acts: administrative courts lack competence over objections to enforcement (contestație la executare)

Contestaţie la executare

Legea nr.188/2000, art. 58

C. proc. civ., art. 399 alin.1 teza I, art. 400 alin.1

Contestarea procesului-verbal de licitaţie și a actelor care au stat la baza întocmirii acestuia constituie acte de executare.

Conform prevederilor art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești: „Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.”, iar art.399 alin.1 teza I din C. proc. civ. prevede că „Impotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Astfel, conform art.400 alin.1 din C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare.

(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3845 din 12 noiembrie 2003)

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 4 martie 2003, reclamanta PD a chemat în judecată pârâtul CSA, executor judecătoresc, solicitând ca instanţa să dispună anularea procesului-verbal de licitaţie mobiliară întocmit de pârât la 24 ianuarie 2003.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin încălcarea flagrantă a prevederilor art.5 din C. civ. și cu fraudarea Legii nr.99/1999, prin procesul-verbal contestat, pârâtul a declarat și constatat adjudecarea bunurilor părţi sociale ale celor două debitoare ale sale din cadrul societăţii comerciale la care erau asociate, cu toate că anterior, pe cale amiabilă, acestea i-au cesionat reclamantei părţile lor sociale.

Ulterior, reclamanta și-a completat și precizat cererea introductivă, solicitând ca instanţa să se pronunţe asupra legalităţii actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de licitaţie, învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu, încuviinţarea instanţei pentru sechestrarea și vânzarea părţilor sociale în discuţie, validarea popririi.

De asemenea, a solicitat ca instanţa să constate că pârâtul a întocmit actele cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art.11 alin.2 și art.66 din Legea nr.31/1990, modificată, urmând ca în temeiul art.11 din Legea nr.29/1990 să-i achite și suma de 3 miliarde lei cu titlu de daune materiale.

La termenul din 7 mai 2003, apărătorul pârâtului a invocat excepţia de necompetenţă a instanţei în soluţionarea cauzei, solicitând a se declina competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 4 al municipiului București.

Prin sentinţa civilă nr.632 din 7 mai 2003, Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta PD împotriva pârâtului CSA, executor judecătoresc, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 al municipiului București.

A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere obiectul acţiunii și prevederile C. proc. civ., în sensul că împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie care se introduce la instanţa de executare, aceasta fiind în speţă, Judecătoria sectorului 4 București.

Impotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs PD, care a susţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii privește un act administrativ și, în consecinţă, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ și nu judecătoriei.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, din cererea completatoare și din celelalte acte aflate la dosar se reţine că recurenta a contestat procesul-verbal de licitaţie și actele care au stat la baza întocmirii acestuia, deci acte de executare întocmite de pârât în calitatea sa de executor judecătoresc.

Conform prevederilor art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești: „Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.”, iar dispoziţiile din C. proc. civ. referitoare la contestaţia la executare sunt cuprinse în Cartea a V-a, capitolul I, secţiunea a VI-a, art.399- 404.

Art.399 alin.1 teza I prevede că „Impotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”.

Conform prevederilor art.400 alin.1 din C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare” care este Judecătoria sectorului 4 București, astfel cum în mod legal și temeinic a reţinut instanţa de fond, întrucât obiectul acţiunii nu îl privește anularea unui act administrativ sau suspendarea executării acestuia, actul atacat în instanţă nefiind un act administrativ în sensul Legii nr.29/1990, care să atragă competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ.

Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.