Ethnic persecution status under Law 189/2000: proof of forcible transfer versus administrative reassignment due to adoption
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower courts' rejection of his claim for status as a beneficiary of ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000. The dispute centered on whether the appellant qualified for compensation under Article 1, point c) for having been "transferred to another locality than his domicile" due to ethnic persecution during the wartime period of September 1940 to March 1945; the appellant argued that his military discharge order directed him to Câmplung instead of his home town of Hotin. The court held that the appellant failed to prove ethnic persecution, finding that his reassignment was strictly administrative, resulting from his adoption in 1945 which established his domicile with adoptive parents in the Câmplung area, rather than a forced transfer due to ethnic motives, thereby negating the application of the statutory provisions for refugees or displacees.
Legislator headnote
AI generatedEthnic persecution status under Law 189/2000: proof of forcible transfer versus administrative reassignment due to adoption: Reclamantul E.B.A. a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, solicitând anularea hotărârii nr.250/2002 prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Persecutat etnic. Proba persecuţiilor din motive etnice
Legea nr. 189/2000
Potrivit dispoziţiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă
localitate decât cea de domiciliu”.
Simpla enunţare a persecuţiilor din motive etnice nu este suficientă pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind necesară proba acestor persecuţii.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3547din 28 octombrie 2003)
Reclamantul E.B.A. a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, solicitând anularea hotărârii nr.250/2002 prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că după terminarea armatei efectuate în România, a fost lăsat la vatră în comuna Albești judeţul Muscel și nu în orașul Hotin, care se afla sub ocupaţia rusească, părinţii săi refugiindu-se în aceeași comună.
Curtea de Apel Pitești a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data lăsării la vatră, reclamantul, fiind adoptat de N.D.E. avea domiciliul la părinţii adoptivi, respectiv în judeţul Muscel, motiv pentru care nu se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea lnr.189/2000.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E.B.A.
In motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că are calitatea de refugiat, deoarece prin ordinul de lăsare la vatră i s-a impus să meargă la Câmpulung și nu la Hotin, care era localitatea sa de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice după cum urmează…… a fost strămutat în altă
localitate decât cea de domiciliu”.
In cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant nu a făcut dovada unor persecuţii din motive etnice, deoarece acesta, după ce a fost încorporat la 1 noiembrie 1943, a fost lăsat la vatră la 2 aprilie 1945 la Cîmpulung, judeţul Argeș și nu în Hotin, ca urmare a faptului că părinţii săi adoptivi domiciliau în acest judeţ, adopţia fiind făcută la 11 ianuarie 1945.
Toate aceste împrejurări rezultă cu certitudine din actele depuse la dosar, respectiv sentinţa de adopţie nr.1/11 ianuarie 1945 pronunţată de Tribunalul Judeţului Muscel; ordinul de lăsare la vatră., copia livretului militar.
Așa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, recurentul neputând fi asimilat refugiaţilor sau strămutaţilor.
In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.