Jurisdiction for administrative appeals: plaintiff's domicile option under Art. 6 Law 29/1990 overrides defendant's domicile rule
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant public authority, quashed the lower court's decision on territorial jurisdiction, and confirmed the competence of the Bucharest Court of Appeal to hear the case. The dispute arose from an administrative action challenging a public administration order regarding the organization of a competition for a senior official position and the consequent annulment of the competition results and the plaintiff's dismissal. The legal issue centered on whether the special provision in Article 6 of Law No. 29/1990, which grants jurisdiction to the court of the plaintiff's domicile in administrative proceedings, was imperative or merely facultative. The court ruled that this provision represents a derogation from the general principle of the *actor sequitur forum rei* and is a matter of personal jurisdiction (*ratione personae*), meaning the plaintiff has the option to file the action either at the plaintiff's domicile or the defendant's domicile; since the plaintiff opted for the latter, the lower court was competent, and the declination of jurisdiction to the Constanza Court of Appeal was erroneous.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din Legea nr. 29/1990, art. 5 C. proc. civ, art. 18 din Legea nr. 29/1990; Jurisdiction for administrative appeals: plaintiff's domicile option under Art. 6 Law 29/1990 overrides defendant's domicile rule: Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei și a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 6 din Legea nr. 29/1990, reţinând caracterul imperativ al acestei norme.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Competenţă ratione personae
.
Legea nr. 29/1990, art.6, art.18
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, „Judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art. 2 și 3 din C. proc. civ.”.
Se prevede, deci, o derogare de la principiul dreptului comun, potrivit căruia acţiunile cu caracter personal sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel în raza cărora domiciliază pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), legiuitorul înlesnind astfel posibilitatea reclamantului de a introduce acţiunea sa la instanţa de domiciliu.
Fiind vorba de o competenţă ratione personae, reclamantul poate să aleagă instanţa în raza căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3531 din 28 octombrie 2003)
Reclamantul AN a chemat în judecată Ministerul Administraţiei Publice și pe OC în calitate de ministru al administraţiei publice, cerând anularea parţială a Ordinului nr. 261/2001 în ce privește organizarea concursului de secretar general pentru Prefectura judeţului Constanţa din 24 aprilie 2001 și, pe cale de consecinţă, anularea rezultatului acestui concurs și anularea Ordinului nr. 393/2000 prin care a fost eliberat din funcţia de secretar general al prefecturii.
A solicitat, de asemenea, reîncadrarea în aceeași funcţie cu acordarea drepturilor bănești până la reîncadrare, iar în subsidiar admiterea contestaţiei privind rezultatele concursului desfășurat în zilele de 24 – 25 aprilie 2001, în baza Ordinului nr. 261/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 988/29 iunie 2001 Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 988 din 29 iunie 2001 a fost soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 1164/2002, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanţe.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei și a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 6 din Legea nr. 29/1990, reţinând caracterul imperativ al acestei norme.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Administraţiei și Internelor).
În critica formulată, recurentul a arătat că în contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzelor este alternativă, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 29/1990 prevăd că această lege se completează cu dispoziţiile dreptului comun, iar pe de altă parte, dispoziţia art. 6 din Legea nr. 29/1990 este o dispoziţie de favoare de care reclamantul nu a înţeles să uzeze.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, „Judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a căror rază teritorială își are domiciliu reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art. 2 și 3 din C. proc. civ.”.
Se prevede, deci, o derogare de la principiul dreptului comun, potrivit căruia acţiunile cu caracter personal sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel în raza cărora domiciliază pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), legiuitorul înlesnind astfel posibilitatea reclamantului de a introduce acţiunea sa la instanţa de domiciliu.
Fiind vorba de o competenţă ratione personae, reclamantul poate să aleagă instanţa în raza căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul.
Astfel, recursul declarat de de Ministerul Administraţiei și Internelor a fost admis, sentinţa atacată casată și s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel București, Secţia de contencios administrativ.