Jurisdiction for internal corporate damage imputations: Labor court vs. Court of Auditors competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed both the first-instance decision of the Court of Auditors and the appellate decision of its Jurisdictional Section, and referred the case to the Sibiu County Court’s Labor Disputes and Conflicts Section, effectively ruling against the former employee whose claim had been initially successful at the specialized court level. The dispute concerned the validity of an internal financial damage assessment (imputation decision) issued by the management of a commercial company against its former economic director, following findings made by the company’s own internal control body rather than the state audit institution. The court held that because the financial prejudice was established by the company's internal controls and not by the Court of Auditors, the specialized jurisdiction of the Court of Auditors was not triggered under the relevant legislation; instead, the matter constituted a labor dispute subject to the material competence of the ordinary courts. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 168/1999 (specifically Articles 70, 73, and 41) in conjunction with the Civil Procedure Code, establishing that challenges to internal imputation decisions not stemming from state audit controls must be litigated in the labor courts, not the Court of Auditors.
Legislator headnote
AI generatedart.313 Legea nr.168/1999, art.18 din Legea nr.94/1992; Jurisdiction for internal corporate damage imputations: Labor court vs. Court of Auditors competence: Rezultă așadar, că existenţa prejudiciului produs în patrimoniul societăţii comerciale nu a fost stabilită ca efect al controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/1992, modificată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Competenţă materială. Decizie de imputare emisă de organul de control propriu al societăţii comerciale
C. proc. civ., art.2 lit.b, art.313
Legea nr.168/1999, art.70,73 și următoarele
Contestarea deciziei de imputare emise de organul de control propriu al societăţii comerciale se face la Secţia de conflicte de muncă și litigii de muncă a Tribunalului și nu la Secţia jurisdicţională a Curţii de conturi.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3337 din 21 octombrie 2003).
Prin sentinţa nr.34 din din 12 iunie 2002, Colegiul Jurisdicţional Sibiu al Curţii de Conturi a admis contestaţia formulată de BDR, fost director economic al societăţii comerciale „H.” SA Slimnic și în consecinţă, a anulat decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina ei, de către conducerea unităţii pentru recuperarea prejudiciului în valoare de 19.117.472 lei.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins ca nefondat recursul jurisdicţional declarat de societatea comercială mai sus menţionată, împotriva sentinţei.
Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea comercială „H.” SA Slimnic.
Recurenta a cerut casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză de organele Curţii de Conturi și, în fond, respingerea contestaţiei formulate de BDR ca neîntemeiată.
Recursul este admisibil.
Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiei formulate de BDR, fost director economic al Societăţii Comerciale „H.” SA Slimnic, îl constituie decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina sa de către conducătorul unităţii pentru recuperarea prejudicului reprezentând lipsa în gestiunea lui SV (fost gestionar la ferma nr.9).
Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de control propriu și consemnate în actul indicat în preambulul deciziei.
Rezultă așadar, că existenţa prejudiciului produs în patrimoniul societăţii comerciale nu a fost stabilită ca efect al controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/1992, modificată.
Ca atare, s-a apreciat, în mod greșit, că este competent Colegiul Jurisdicţional Sibiu să soluţioneze în primă instanţă contestaţia formulată de BDR, conform art.41 din aceeași lege.
La rândul său, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunţat asupra recursului în fond și a menţinut sentinţa nr.34 din 12 iunie 2002.
Ținând sema de aceste considerente, recursul a fost admis și s-a dispus casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare la Tribunalul Sibiu, Secţia conflicte și litigii de muncă.