Dismissal of civil servant's appeal: Non-participation in mandatory transfer exam constitutes attributable fault overriding revolutionary veteran employment protections

Funcţionar public. Beneficiar al Legii nr. 42/1990. Ordin legal emis de Ministerul Industriei și Resurselor de eliberare din funcţie din motive imputabile

H.G. nr.15/2001

Legea nr. 42/1990

Legea nr. 188/1999

Potrivit H.G.nr.15/2001, personalul existent în cadrul Direcţiei generale de comerţ interior din fostul Minister al Industriei și Comerţului se preia la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie în limita numărului maxim de posturi aprobat și prin testarea competenţei profesionale pe bază de examen, fără să se prevadă vreo excepţie pentru unele funcţii sau deţinători ai acestora. Fapta funcţionarului de neprezentare la examenul organizat la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie atrage eliberarea sa din funcţie pentru motive imputabile.

(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.2074 din 29 mai 2003)

Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, judecând după declinarea competenţei de către Judecătoria Sector 1 București, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul LCI în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor și intervenientul Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie.

Totodată, a fost respinsă și cererea de chemare în judecată, formulată de ministerul pârât în temeiul art.57 C. proc. civ., faţă de ministerul intervenient, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 26 martie 2001 reclamantul s-a adresat Judecătoriei Sector 1 București , chemând în judecată Ministerul Industriei și Resurselor și cerând anularea Ordinului nr.128/2001 emis de conducătorul acestui minister, prin care a fost eliberat din funcţia publică de referent, anularea înregistrării din carnetul de muncă, reintegrarea în funcţia avută și obligarea pârâtului la plata unor daune morale și materiale de 5 milioane lei pe zi, de la data de 24 februarie 2001 și până la data reintegrării efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, fiind posesor al certificatului nr.7416/3 septembrie 1992, eliberat în baza prevederilor Legii nr.42/1990 și a brevetului acordat prin Decretul nr.226/1992 emis de Președintele României, nu putea fi eliberat din funcţie din motive neimputabile, potrivit art.8 lit.ţ) din Legea nr.42/1990.

Judecătoria Sector 1 București, admiţând excepţia invocată de Ministerul Industriei și Resurselor, și-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel București.

La data de 11 septembrie 2001, în faţa Curţii de apel, Ministerul Industriei și Resurselor a cerut introducerea în cauză a Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Coperaţie, pentru ca soluţionarea cererii de reintegrare a reclamantului să-i fie opozabilă.

Respingând acţiunea formulată, instanţa de fond a reţinut că, în urma reorganizării fostului Minister al Industriei și Comerţului, unde reclamantul a deţinut funcţia de referent în cadrul Direcţiei generale de comerţ interior, atribuţiile și personalul acestei direcţii generale au fost preluate de către Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie, potrivit prevederilor art.1(3) și art.12 din H.G.nr.15/2001 privind organizarea și funcţionarea acestui minister, prin testarea competenţei profesionale pe bază de examen, dar reclamantul nu s-a prezentat la examenul respectiv, astfel că ordinul atacat este legal și temeinic.

În ceea ce privește soluţia de respingere a cererii formulate de ministerul pârât în temeiul prevederilor art.57 din C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-au adus dovezi în sensul acestor pevederi legale.

Împotriva acestei soluţii, a formulat recurs reclamantul, invocând prevederile art.304 pct.10 și 11 din C. proc. civ. și susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără temei legal, cu încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999 și Legii nr.42/ 1990, nesocotind probele pe care le-a administrat în cauză, din care rezultă că este beneficiar al statutului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, situaţie în care nu i se putea desface contractul de muncă din motive neimputabile.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că recurentul este titularul drepturilor conferite prin Legea nr.42/1990, având calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, conferite prin certificatul nr.7416/03 septembrie 1992 și brevetul acordat prin Decretul nr.226/1991 emis de Președintele României.

De asemenea, este necontestat faptul că recurentul a deţinut funcţia publică de execuţie referent I/1 în cadrul Ministerului Industriei și Resurselor până la data emiterii Ordinului nr.128/28 februarie 2001 de către conducătorul acestui minister, prin care a fost eliberat din funcţie, în temeiul art.89 lit.c) și art.92 lit.d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.42/1990, republicată în Monitorul Oficial nr.198 din 24 august 1996, contractul de muncă al luptătorilor pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, încadraţi în unităţile cu capital integral de stat nu poate fi desfăcut decât pentru motive imputabile lor.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect că, urmare a adoptării O.U.G.nr.291/2000 privind stabilirea de măsuri referitoare la organizarea și funcţionarea unor ministere, fostul Minister al Industriei și Comerţului a fost reorganizat, Direcţia generală de comerţ interior fiind preluată la noul minister înfiinţat, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperaţie, potrivit prevederilor art.1(3) din H.G.nr.15/2001 privind organizarea și funcţionarea acestui nou minister.

Hotărârea Guvernului nr.15/2001 a fost adoptată de Guvern în conformitate cu prevederile art.12 din OU.G.nr.291/2000 potrivit cărora, organizarea și funcţionarea ministerelor se va face prin hotărâri ale Guvernului.

Astfel, potrivit prevederilor art.12 din H.G.nr.15/2001, personalul existent în cadrul Direcţiei generale de comerţ interior din fostul Minister al Industriei și Comerţului se preia la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie în limita numărului maxim de posturi aprobat și prin testarea competenţei profesionale pe bază de examen, fără să se prevadă vreo excepţie pentru unele funcţii sau deţinători ai acestora.

Or, recurentul, din motive care exced cauzei și nu au semnificaţie juridică, nu s-a prezentat la examenul organizat la Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperaţie pentru testarea cunoștinţelor profesionale, ceea ce a făcut să nu poată fi preluat legal prin transfer de la Ministerul Industriei și Resurselor, astfel că emiterea Ordinului nr.128/2001 este consecinţa încălcării prevederilor art.12 din H.G.nr.15/2001, ceea ce conduce la concluzia că eliberarea sa din funcţie nu s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.10 alin.(2) din Legea nr.42/1990, republicată.

Recursul a fost respins ca nefondat.