Eligibility for statutory retirement indemnity requires continuous magistrate status, not merely accumulated judicial service seniority
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision to reject the claim and confirming that the Ministry of Justice was not obligated to pay the indemnity. The dispute concerned a former legal consultant who claimed a severance benefit equivalent to five net base salaries upon retirement, arguing that her 23-year tenure as a legal advisor and consultant constituted continuous service as a magistrate under the relevant labor laws. The court held that the indemnity is strictly reserved for individuals holding the official status of magistrate continuously for at least 20 years, distinct from merely accumulating judicial service seniority for pension purposes. Citing Article 104 of Law No. 92/1992, which requires continuous magistrate status, and distinguishing it from Article 44, which defines service seniority for pensions, the court determined that the appellant’s prior roles did not confer the requisite continuous magistrate qualification, rendering her ineligible for the specific benefit sought.
Legislator headnote
AI generatedart.104 din Legea nr. 92/1992, art.44 din Legea nr.92/1992; Eligibility for statutory retirement indemnity requires continuous magistrate status, not merely accumulated judicial service seniority: Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamanta nu are vechime continuă în magistratură, conform art.104 din Legea nr.92/1992 (20 ani).
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Magistraţi. Vechime continuă în magistratură. Indemnizaţia prevăzută de art.104 din Legea nr. 92/1992
Legea nr.92/1992, art. 104
Indemnizaţia prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992 republicată se acordă exclusiv celor care au calitatea de magistrat în mod continuu, timp de cel puţin 20 ani și nu celor care au numai vechime în magistratură.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.2019 din 27 mai 2003)
Reclamanta OMR a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la plata unei indemnizaţii egale cu 5 salarii de bază nete, conform dispoziţiilor art. 104 din Legea nr.92/1992 modificată.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că a fost pensionată la data de 1 februarie 2002 și nu i s-a acordat indemnizaţia precizată, pârâtul refuzând nejustificat plata, conform adresei nr.2927/24 aprilie 2002.
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamanta nu are vechime continuă în magistratură, conform art.104 din Legea nr.92/1992 (20 ani).
Impotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, arătând, în esenţă, că și vechimea ca jurisconsult sau consilier juridic reprezintă vechime în magistratură, potrivit art.44 din Legea nr.92/1992, reclamanta îndeplinind aceste funcţii din anul 1970 până în anul 1993, când a fost consilier juridic în Ministerul Justiţiei.
S-a mai precizat că instanţa a reţinut greșit că reclamanta a solicitat constatarea refuzului nejustificat al soluţionării cererii sale; că tot eronat, curtea de apel a avut în vedere OMJ nr.466/C/2000 și nu art.44 din Legea nr.92/1992.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.104 din Legea nr.92/1992 republicată, „Magistraţii cu o vechime continuă în magistratură de cel puţin 20 de ani beneficiază, la pensionare sau la eliberarea din funcţie pentru motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete.”
Calitatea de magistrat, potrivit art. 42 și 43 din Legea nr.92/1992 modificată, o au judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei și Institutul Naţional al Magistraturii.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea constată că reclamanta nu are vechime neîntreruptă de 20 ani ca magistrat, astfel încât nu poate beneficia de indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art.104 din Legea nr.92/1992 modificată.
Dispoziţiile art.44 din lege, invocate de recurentă, nu au aplicabilitate în cauză. Acestea reglementează vechimea în magistratură, vechime, care se ia în calcul la acordarea pensiei de serviciu. Or, indemnizaţia prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992 modificată se acordă exclusiv celor care au calitatea de magistrat (nu celor care au numai vechime în magistratură), în mod continuu timp de cel puţin 20 ani.
Cum recurenta nu a fost magistrat, conform art.104 din lege, timp de 20 ani, în mod legal și temeinic instanţa de fond a respins acţiunea.
Celelalte critici aduse sentinţei sunt de asemenea nefondate. Obiectul acţiunii circumscrie atricolului 1 teza II din Legea nr.29/1990 (refuzul autorităţii de a rezolva cererea referitoare la dreptul prevăzut de art.104 din Legea nr.92/1992 modificată), iar OMJ nr.466/2000 este emis în baza art.104 din Legea nr.92/1992 modificată, ordin care explică modul de calcul al vechimii continue în magistratură.
Recursul a fost respins ca nefondat.