Validity of customs valuation based on private bank exchange rates for non-referenced currencies despite subsequent official revisions

Impozit pe profit și TVA. Stabilirea obligaţiilor în relaţiile contractuale cu o firmă străină pe baza cursului schimbului valutar. Cazul fluctuaţiei cursului valutar

Faptul că, după mult timp, banca competentă transmite unalt curs al schimbului valutar, decât acela confirmat niţial și de Banca Naţională a României, nu este de natură să determine aprecierea că declaraţia vamală ar cuprinde date inexacte, că valoarea declarată ar fi incorectă și deci, ar angaja răspunderea unităţii plătitoare a impozitului pe profit și a TVA.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.429 din 4 februarie 2003

Reclamantele SNTc „R” SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor și Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi:

-suspendarea executării deciziei nr.182 din 25 februarie 2002 emisă de primul pârât;

-anularea sus-menţionatei decizii, a procesului verbal de control nr.220/891 din 28 ianuarie 2002 întocmit de ultima pârâtă, ca și a proceselor-verbale nr.3835 din 14 februarie 2002 și nr.4903 din 28 februarie 2002 prin care s-au calculat majorări de întârziere și penalităţi la sumele stabilite prin procesul verbal de control.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în mod nelegal pârâtele au stabilit și menţinut în sarcina sa, prin actele atacate, obligaţia de plată a unei diferenţe de impozit pe profit și TVA în sumă de 10.558.156.753 lei, precum și a 16.841.529.337 lei majorări de întârziere aferente TVA.S-a precizat că impunerea provine dintr-o diferenţă de curs de schimb valutar între moneda coreeană KRW și leul românesc. Astfel, urmare derulării unui proiect de modificare a telecomunicaţiilor în judeţul Buzău, rezultat al unor înţelegeri guvernamentale româno-coreene, s-au derulat un număr de 89 de importuri definitive de echipamente de telecomunicaţii de la firma din Republica Coreea, cu plata în moneda coreeană KRW. Întrucât această monedă nu era inclusă în lista cursurilor de referinţă publicate de B.N.R., în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, s-a determinat cursul de schimb KRW/LEU utilizând cursul de schimb KRW/USD transmis de Banc Post SA și cursul de schimb ROL/USD comunicat de B.N.R., aferent datelor la care s-au realizat importurile.La controlul efectuat, organele vamale au reţinut că valoarea în vamă a mărfurilor a fost eronat stabilită prin metoda sus menţionată și au calculat în sarcina sa obligaţiile fiscale contestate.

Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.483 din 8 mai 2002, a admis acţiunea, reţinând că reclamanta a folosit cotaţia comunicată oficial de bănci autorizate, modificarea ulterioară a poziţiei celor două bănci nefiindu-i imputabilă societăţii.

Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice, și Direcţia Generală a Vămilor.

În susţinerea recursurilor, pârâţii au învederat, în esenţă, nelegalitatea sentinţei, instanţa încălcând dispoziţiile art.3 lit.s din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și ale art.40 din Hotărârea Guvernului nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.

Recursurile sunt nefondate.

Instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile Codului vamal și nici pe cele ale Regulamentului de aplicare a acestuia.

Completând declaraţia vamală, societatea intimată reclamantă și-a asumat responsabilitatea pentru corecta declarare a valorii în vamă, însoţind-o de documentele justificative cerute de lege. Ea a utilizat, pentru completarea declaraţiei vamale și stabilirea valorii mărfii în vamă, relaţiile comunicate de către Banc Post SA printr-o adresă din 16 martie 1999, care stabilea o paritate de 1690 KRW pentru 1 USD.

Faptul că, la doi ani după aceea, prin adresa nr.501/50 dn 9 ianuarie 2002 aceeași bancă transmite o altă cotaţie KRW/USD, respectiv 1200 KRW pentru 1 USD, confirmată de B.N.R. la un moment dat, nu este de natură să determine aprecierea că declaraţia vamală ar cuprinde date inexacte și că valoarea declarată în vamă s-ar fi stabilit incorect.

Banca Naţională a României a avut - faţă de problema cotaţiei monedei coreene în raport cu ROL și USD - o poziţie evazivă.

Astfel, în adresa nr.V/8629 din 2 decembrie 2002, B.N.R. preciza că nu-și poate exprima punctul de vedere cu privire la modul în care Banc Post SA a determinat cursul USD/KRW „acesteia revenindu-i întreaga răspundere pentru datele comunicate clienţilor săi și pentru sursele utlizate”.

Prin urmare, datele comunicate în prima adresă de către Banc Post SA nu puteau fi cenzurate de societatea intimată care le-a utilizat ca relaţii oficiale transmise de o instituţie competentă.

Revenirea ulterioară asupra acestor relaţii nu numai că nu îi este imputabilă intimatei, dar nici nu se pot reţine ca fiind corecte datele din a doua adresă, întrucât nu există nici un criteriu legal, obiectiv de apreciere a acestora.

Așadar, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate angaja răspunderea reclamantei urmare unor fluctuaţii de cotaţii valutare comunicate la interval de timp de aceeași instituţie bancară.

Nu poate fi reţinut ca fondat nici motivul de casare privind invocarea unor motive străine de natura pricinii în considerentele sentinţei.

Este de necontestat că, în conformitate cu dispoziţiile art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, autoritatea vamală poate lua măsuri de completare a taxelor vamale în cazul în care constată că, datorită unor date cuprinse în declaraţia vamală, s-au încălcat reglementările legale.

Apreciind că datele comunicate prima dată de bancă și folosite la completarea declaraţiei vamale sunt mai veridice decât cele ulterioare și că aceasta nu puteau reveni asupra afirmaţiilor dovedite, instanţa nu a reţinut un motiv străin de natura pricinii, întrucât tocmai corectitudinea acestor relaţii e în discuţie.

Având în vedere că instanţa de fond a pronunţat o soluţie reţinând exact situaţia de fapt dedusă judecăţii și aplicând corect dispoziţiile legale incidente, sentinţa se privește ca legală și temeinică, recursurile s-au respins ca nefondate.