Bar Association's discretionary refusal of exam-waiver admission to legal profession overturned, compelling admission based on statutory entitlement.

Act al Uniunii Avocaţilor din România în legătură cu refuzul primirii în profesia de avocat fără examen. Caracterul aprecierii cererii

Uniunea Avocaţilor poate refuza cererea pe criterii obiective, iar nu pe motive de oportunitate, deoarece în calitatea sa de autoritate publică, nu își manifestă opţiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură fără examen nefiind o ofertă de contractare, ci un drept conferit de lege pentru persoana care îndeplinește anumite condiţii

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.320 din 29 ianuarie 2003

Reclamantul R.I. a solicitat anularea deciziei nr.1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente și a deciziei nr.8505 din 15.12.2001 emisă de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Drept Economic și Administrativ Sibiu din iunie 1981 cu diplomă de licenţă, are o vechime în profeisa de jurist de peste 20 ani și a solicitat Baroului Alba ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.51/1995 să fie primit în profesie de avocat cu scutire de examen.

Cu adresa nr.194 din 28 mai 2001 Baroul Alba a comunicat reclamantului că a dat aviz negativ iar prin decizia nr.1065 din 13 iunie 2001 Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat.

Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România.

Curtea de Apel Alba Iulia –Secţia comercială și de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.77 din 17 aprilie 2002 a admis acţiunea a anulat decizia nr.1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente și decizia nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România și a obligat pârâta să emită o decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen.

Impotriva sentinţei susmenţionate a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România susţinând, în esenţă, că verificarea cunoștinţelor reclamantului se impune întrucât acesta era absolvent al Facultăţii de Drept Administrativ, instituţie universitară în care accentul se pune pe cunoașterea problemelor de drpet administrativ și mai puţin pe instituţiile de drept civil, penal sau altor ramuri ale dreptului. Că, dispoziţiile art.16 pct.2 din Legea nr.51/1995 sunt permisive și nu au caracter dispozitiv organele uniunii fiind singurele care decid, potrivit autorităţii lor, autoritate căreia nu i se poate substitui nici un alt organ, inclusiv justiţia.

Recursul este nefondat

Potrivit art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen cel care, anterior, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.

Consiliul Uniunii Avocaţilor din România aprobă în baza art.63 lit.g din din Legea nr.51/1995 primirea în profesia de avocat, iar scutirea de examen se acordă potrivit art.65 lit. d de către Comisia permanentă, acelor juriști care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, cu avizul consultativ al baroului respectiv.

In cauză, reclamantul R.I. a absolvit Facultatea de Drept Economic și Administrativ în anul 1981 și a ocupat funcţia de jurisconsult și consilier juridic timp de 20 ani.

Argumentul că absolvenţii specializaţi în drept economic și administrativ trebuie excluși sau supuși unor examene suplimentare, faţă de cei care au absolvit Facultatea de drept, este nejustificată, vocaţia lor, pentru exercitarea profesiei de avocat, neputând fi diferită.

Pregătirea pentru materiile de bază de care depinde exercitarea profesiei de avocat este, în esenţă, aceeași și nu se justifică o diferenţă de tratament care ar avea semnificaţia unei măsuri juridice diferite pentru situaţii identice.

Specializarea nu înlătură profilul pregătirii generale în drept, iar vocaţia comună a licenţiaţilor celor două specializări, de a îndeplini anumite activităţi, ce se regăsesc în problematica generală a profesiei de avocat, impune acelaș regim juridic.

Din probele administrate rezultă că reclamantul întrunea cerinţele generale, cuprinse în art.9 și 16 din Legea nr.51/1995, pentru primirea în avocatură fără examen.

Prin cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen, se invocă un drept conferit de lege, de cel care îndeplinește anumite condiţii.

Uniunea Avocaţilor nu poate face distincţie între cei care, formulând cerere, îndeplinesc condiţiile cerute de lege și sunt agreaţi, și cei care, deși îndeplinesc condiţiile, nu sunt agreaţi, deoarece trebuie aplicat principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.

Or, reclamantul a făcut dovada că îndeplinește condiţiile de a fi primit în profesie cu scutire de examen, fiind absolvent al facultăţii de drept cu o vechime de mai mult de 10 ani în funcţia de consilier juridic (20 ani).

In ce privește caracterul permisiv al art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 este adevărat că textul evocă posibilitatea pentru cel în cauză, de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, însă aceasta nu înseamnă că Uniunea Avocaţilor din România poate refuza cererea pe motive de oportunitate, deoarece în calitatea sa de autoritate publică, ea nu își manifestă opţiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură fără examen nefiind o ofertă de contractare ci un drept conferit de lege de cel care îndeplinește anumite condiţii.

Baroul Alba avea dreptul de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dar această apreciere trebuia să fie obiectivă, or în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.