Suspension of revocation order granted; hospital director reinstated pending annulment action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal, reversed the lower court's decision, and granted the suspension of execution of the administrative order revoking the claimant's position as hospital director until the main action for annulment of that order is resolved. The dispute concerned a surgeon-director's challenge to the revocation order, which did not provide for reinstatement to his prior medical post, thereby effectively causing loss of employment. The decisive legal basis was Article 9 of Law No. 29/1990, requiring "well-justified cases" and prevention of "imminent damage"; the court found both conditions met because the legality challenge constituted a well-justified case and the lack of reintegration to the prior surgeon position equated to imminent harm, correcting the lower court's erroneous interpretation.
Legislator headnote
AI generatedart.9 din Legea nr.29/1990; Suspension of revocation order granted; hospital director reinstated pending annulment action: Potrivit dispoziţiilor art.9 din Legea nr.29/1990 “în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Act administrativ de încetare a funcţiei unui medic chirurug de director al unui spital. Suspendarea executării actului
În situaţia în care, prin ordinal de încetare a funcţiei de director, nu s-a prevăzut reintegrarea pe postul deţinut anterior de medic chirurg – ceea ce echivalează cu pierderea locului de muncă – sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.9 din Lgeea nr.29/1990 pentru suspendarea executării ordinului până la soluţionarea acţiunii de anulare a acestui act administrativ
Secţia de contencios administrativ, decizia nr.312 din 28 ianuarie 2003
Reclamantul B.V. a solicitat, să se suspende executarea Ordinului nr.R.190/20 septembrie 2002, al Ministerului Sănătăţii și Familiei, până la soluţionarea dosarului în care s-a formulat acţiunea având ca obiect anularea acestui ordin.
În motivarea cererii, fondată pe art.9 din Legea nr.29/1990, reclamantul a arătat că punerea în executare a ordinului, prin care a fost revocat din funcţia de director general al spitalului, echivalează, cu pierderea locului de muncă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.149/2002, a respins cererea ca nefondată. S-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.9 din Legea nr.29/1990, pentru că revocarea reclamantului din funcţia de director general al spitalului nu echivalează cu pierderea locului de muncă, deoarece prin ordinul atacat nu s-a dispus și încetarea calităţii de medic chirurg a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că:
- a făcut dovada introducerii acţiunii prin care a solicitat anularea Ordinului nr.R.190/2002, ordin prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de director general al Spitalului Municipal Constanţa;
- menţinerea ordinului contestat echivalează cu pierderea locului de muncă deoarece nu a fost emisă o decizie prin care să-și reia postul de medic chirurg deţinut anterior.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.9 din Legea nr.29/1990 “în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii”.
În cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant a făcut dovada introducerii acţiunii prin care a solicitat anularea Ordinului nr.R.190/2002, invocând motive de nelegalitate la emiterea lui, ordinul fiind emis pentru revocarea sa din funcţia de director general al Spitalului Municipal Constanţa ( dosar nr.1618/2002 al Curţii de Apel Constanţa).
Rezultă deci că prima condiţie prevăzută în textul de lege mai sus citat, respectiv “cazuri bine justificate” este îndeplinită, deoarece contestarea unui ordin (act administrativ) pentru nelegalitate reprezintă un caz bine justificat pentru a se solicita suspendarea executării sale.
Cât privește cea de-a doua condiţie, care vizează prevenirea producerii “unei pagube iminente” Curtea apreciază că și aceasta este îndeplinită în raport de natura juridică și de consecinţele deciziei prin care iniţial recurentul a fost numit în funcţia de director general al Spitalului ( decizia nr.211/ 6 martie 2001), decizie ce a fost urmată de încheierea unui contract de administrare cu Direcţia de Sănătate Publică Constanţa.
Astfel, așa cum rezultă din Adeverinţa nr.394/15 ianuarie 2003 emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă, recurentul-medic primar chirurgie generală – a fost anngajat la această instituţie până la data de 6 martie 2001, când prin decizia
nr.211/6 martie 2001 a fost numit în funcţia de director general al Spitalului Clinic Constanţa.
Ulterior emiterii Ordinului nr.R.190/2002 prin care a fost revocat din această funcţie nu s-a procedat la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior, respectiv de medic chirurg.
În aceste condiţii, susţinerea recurentului-reclamant în sensul că executarea ordinului contestat echivalează cu pierderea locului de muncă este întemeiată, instanţa de fond apreciind greșit că nu sunt întrunite condiţiile art.9 din Legea nr.29/1990.
În consecinţă, recursul a fost admis, sentinţa casată și în fond acţiunea s-a admis.