Eligibility for ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: distinction between relocation within occupied territory and refugee displacement to free territory following the 1940 Vienna Award
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the lower courts' decision to reject the claim, resulting in the rejection of the applicant's request to annul the pension committee’s decision and to recognize status as an ethnically persecuted person. The dispute concerned an action in administrative litigation seeking to establish entitlement to benefits under Law No. 189/2000 based on the assertion that the applicant was a "person uprooted" (displaced person) due to ethnic persecution following the Vienna Arbitration of 1940; however, material facts established that while the applicant's original domicile in North Transylvania was ceded to Hungary, he voluntarily relocated to another area within the same occupied territory for border security and war operations rather than fleeing to free Romanian territory. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1(lit. c) of Law No. 189/2000, where the Court defined a "person uprooted" strictly as an individual compelled by ethnic motives to change domicile from occupied territory to free Romanian territory, holding that internal relocation within occupied zones for logistical reasons does not constitute ethnic persecution.
Legislator headnote
AI generatedart.1 din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: distinction between relocation within occupied territory and refugee displacement to free territory following the 1940 Vienna Award: Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G.G. a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.5.708 din 13 august 2003 a Comisiei constituită în cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de art.1 din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Persoane persecutate etnic. Noţiunea de persoană strămutată
Legea nr.189/2000
Prin „persoană strămutată” în sensul Legii nr. 189/2000 se înţelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul. În această categorie de persoane se incluzând și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o consecinţă a persecuţiei etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după semnarea acestui act.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativși fiscal,
decizia nr.8844 din 9 decembrie 2004
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G.G. a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.5.708 din 13 august 2003 a Comisiei constituită în cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de art.1 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că situaţia reclamantului nu se încadrează în noţiunea de „persecutat din motive etnice”, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, în mod greșit, instanţa a respins acţiunea, deși erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de ea, persoana cetăţean român care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată” în sensul legii, se înţelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul, în această categorie de persoane incluzându-se și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o consecinţă a persecuţiei etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după semnarea acestui act.
În speţă, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei și Dămuc –care la acea dată (30 august 1940) aparţineau judeţului Ciuc – au fost cedate Ungariei, iar locuitorii – cetăţeni români care voiau să-și păstreze cetăţenia erau obligaţi ca într-un termen de un an să treacă în teritoriul liber, românesc (neocupat), să se refugieze astfel pentru a scăpa de persecuţia etnică a regimului maghiar.
Recurentul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu –Bicazu Ardelean aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria-Praid, motivul autorităţilor de a muta populaţia fiind de asigurare a frontierelor și de protecţie a populaţiei într-o zonă în care se desfășurau operaţiuni de război.
Ca atare, se constată că recurentul nu a fost persoană persecutată din motive etnice, în sensul art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000, încât în mod legal instanţa a respins acţiunea.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat