Nullity of disciplinary sanction for failure to specify offense and omit mandatory pre-hearing investigation

Funcţionar public. Ordin de sancţionare disciplinară. Nearătarea abaterii disciplinare. Neefectuarea cercetării prealabile și a audierii funcţionarului. Nelegalitatea ordinului

Index alfabetic : Abatere disciplinară

Funcţionar public

Audierea funcţionarului

Cercetare prealabilă

Sancţiune disciplinară

Legea nr. 188/1999, art. 70

În ordinul de sancţionare disciplinară nu se face nici o referire la abaterea săvârșită de funcţionar, încălcându-se astfel dispoziţiile art.70 alin.4, care obligă ca la individualizarea sancţiunii să se ţină seama de cauzele și gravitatea abaterii, de gradul de vinovăţie și consecinţele abaterii.

Mai mult, potrivit art.70 alin.5 al aceluiași act normativ, aplicarea sancţiunii disciplinare este condiţionată, sub sancţiunea nulităţii, de efectuarea cercetării prealabile și audierea funcţionarului public.

I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr. 7498 din 12 octombrie 2004

Prin acţiunea formulată la 30 iulie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând anularea Ordinului emis de acesta cu nr.73 din 20 iunie 2003.

În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că măsura sancţionării este nelegală, fiind luată în absenţa cercetării prealabile.

Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ a admis acţiunea și a anulat ordinul contestat, reţinând pentru aceasta că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, în sensul că nu s-a efectuat cercetarea administrativă și nu a fost audiat reclamantul.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, susţinând în esenţă că ordinul de sancţionare a fost emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, reclamantul refuzând să răspundă oricărei solicitări ce i-a fost adresată.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.70 alin. (1) din Legea nr.188/1999, „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară și atrage sancţionarea disciplinară a acestora”.

Alin. 2 al aceluiași text enunţă abaterile disciplinare, iar alin. 3 – sancţiunile disciplinare care merg gradat de la avertisment până la destituirea din funcţie.

Prin ordinul 73 din 20 iunie 2003, reclamantul a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni, începând cu 1 iulie 2003, fără a se face însă nici o referire la abaterea săvârșită de acesta, încălcând astfel dispoziţiile art.70 alin.4 care obligă ca la individualizarea sancţiunii să se ţină seama de cauzele și gravitatea abaterii, de gradul de vinovăţie și consecinţele abaterii.

Mai mult, potrivit art.70 alin.5 al aceluiași act normativ aplicarea sancţiunii disciplinare este condiţionată sub sancţiunea nulităţii de efectuarea cercetării prealabile și audierea funcţionarului public.

Or, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de Comisia de Disciplină la 4 iunie și respectiv la 13 iunie 2003, reclamantului nu i s-a solicitat nici o explicaţie, aplicarea sancţiunii diminuării salariului nefiind însoţită de nici o motivare.

Nici susţinerea recurentului în sensul dovedirii refuzului reclamantului de a răspunde la solicitările comisiei de disciplină nu poate fi luată în considerare, atâta timp cât nu este însoţită de nici o probă în acest sens, deși în conformitate cu dispoziţiile art.70 alin.5 din Legea nr.188/1999, acest refuz în măsura în care ar fi existat, trebuia să fie consemnat într-un proces-verbal.

Recursul a fost respins ca nefondat.