Service indemnity denied: interrupted judicial service as state secretary breaks 20-year magistracy seniority

Magistrat. Pensie de serviciu. Condiţii. Noţiunea de vechime

continuă în magistratură

Index alfabetic : Magistrat

Pensie de serviciu

Vechime continuă în magistratură

Legea nr. 92/1992, art. 42, art. 43, art. 104

Cum calitatea de magistrat, potrivit art.42 și 43 din Legea nr.92/1992 a fost recunoscută numai pentru anumite funcţii juridice enunţate expres, este evident că numai persoanele care au ocupat funcţia de magistrat timp de 20 de ani neîntrerupt, beneficiază de indemnizaţia prevăzută de art.104 și care reprezintă, de altfel, o primă de loialitate pentru fidelitatea faţă de profesie, recunoscându-se implicit gradul de dificultate și importanţă socială a acesteia.

Noţiunea de vechime continuă în magistratură nu se confundă cu noţiunea de vechime în magistratură, care se are în vedere exclusiv pentru stabilirea dreptului la pensie de serviciu, drept recunoscut de legiuitor și pentru alte persoane, altele decât magistraţii, care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică, așa cum sunt definite de art.44 din Legea nr.92/1992

I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr. 7321 din 1 octombrie 2004

Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr. 303/2004 și de Legea nr. 304/2004.

Prin acţiunea formulată la 8 octombrie 2003, reclamantul C.N. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând să se declare ilegal Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.466/C/2000 în măsura în care limitează la consilierii juridici din acest minister categoria persoanelor asimilate magistraţilor în vederea acordării drepturilor prevăzute de art.104 din Legea nr.92/1992; să se dispună anularea acestei dispoziţii și să se constate dreptul la vechime neîntreruptă în magistratură, printre alţii și pentru persoanele care erau încadrate în funcţia de judecător la data pensionării și care au întrerupt pentru anumite perioade prestaţia de judecător în vederea îndeplinirii uneia dintre funcţiile prevăzute de art.44 din Legea nr.92/1992.

Reclamantul a susţinut în esenţă că în mod greșit i s-a respins dreptul de a beneficia de dispoziţiile art.104 din Legea nr.104/1992, deși a funcţionat ca judecător din 1964 până în iulie 2003, cu o întrerupere de aproape 2 ani, din decembrie 1991- noiembrie 1993 cât a funcţionat ca secretar de stat la Ministerul de Interne.

Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea, reţinând că în fapt reclamantul nu a făcut dovada vechimii neîntrerupte de 20 ani în magistratură.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul invocând drept temei de drept dispoziţiile art.304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul a precizat că „renunţă la petitul privind anularea referirii în ordin la consilierii juridici” și că se rezumă la criticarea modului de soluţionare a ultimului capăt de acţiune, referitor la contestaţia dreptului la vechime neîntreruptă în magistratură.

Sub acest aspect, recurentul a susţinut că dispoziţiile art.104 nu fac referire la magistraţii rămași continuu în magistratură timp de 20 de ani, așa cum greșit a reţinut instanţa fondului, ci se referă la magistraţii cu o vechime în magistratură continuă ceea ce în opinia sa este cu totul altceva și însemnă pur și simplu vechime în magistratură așa cum o definește art.44.

Astfel fiind, vechimea continuă definită de legiuitor nu presupune faptul de a îndeplini exclusiv funcţia de judecător sau procuror, fiind posibil ca în anumite perioade din cei 20 de ani, anteriori datei pensionării să îndeplinească una dintre funcţiile prevăzute de art.44.

Recursul nu este fondat.

In conformitate cu prevederile art.104 din Legea nr.92/1992, „magistraţii cu o vechime continuă în magistratură de cel puţin 20 de ani, beneficiază la pensionare sau la eliberarea din funcţie, din motive neimputabile, de o indemnizaţie legală cu 5 salarii nete”.

Cum calitatea de magistrat, potrivit art.42 și 43 din Legea nr.92/1992 a fost recunoscută numai pentru anumite funcţii juridice enunţate expres, este evident că numai persoanele care au ocupat funcţia de magistrat timp de 20 de ani neîntrerupt, beneficiază de indemnizaţia prevăzută de art.104 și care reprezintă, de altfel, o primă de loialitate pentru fidelitatea faţă de profesie, recunoscându-se implicit gradul de dificultate și importanţă socială a acesteia.

Noţiunea de vechime continuă în magistratură nu se confundă cu noţiunea de vechime în magistratură, care se are în vedere exclusiv pentru stabilirea dreptului la pensie de serviciu, drept recunoscut de legiuitor și pentru alte persoane, altele decât magistraţii, care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică, așa cum sunt definite de art.44 din Legea nr.92/1992

În consecinţă, recursul a fost respins.