Lack of active procedural standing for municipality and mayor to challenge appointment of General Secretary

Funcţionar public. Ordin al Ministrului Administraţiei Publice de numire în funcţia de secretar general al Consiliului General al Municipiului București. Legalitatea ordinului. Lipsa calităţii procesuale active a Municipiului București și a Primarului General

Index alfabetic : Calitate procesuală activă

Funcţionar public

Numire în funcţie

Secretar al Consiliului General

Municipiul București

Primarul General

Legea nr. 188/1999

Legea nr. 215/2001, art. 120

Legea nr. 29/1990, art. 1

Nici Municipiul București și nici Primarul General nu au printre atribuţii propunerea Secretarului General, astfel că nu au calitate procesuală activă..

Deci, dreptul pretins încălcat (așa cum cere art.1 din Legea 29/1990) nu aparţine Municipiului București și nici primarului, numirea secretarului general făcându-se de Ministerul Administraţiei Publice, la propunerea președintelui judeţean.

Conform Legii nr. 215/2001, dreptul de a organiza concursul pentru ocuparea postului de secretar general al Municipiului București aparţine Consiliului General al Municipiului București și nu Municipiului București.

I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.6935 din 15 septembrie 2004

Notă: Legea nr. 29/1990 a fost abrogată de Legea nr.554/2004 (M: Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004).

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2003 la Curtea de Apel București, Municipiul București prin Primarul General, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.1102 din 9 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că în mod greșit instanţa de fond a considerat că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege întrucât funcţia publică de secretar al unităţii administrativ teritoriale este importantă, iar dacă numirea acestuia este nelegală, aceasta va avea consecinţe și asupra actelor juridice emise ulterior de ocupantul funcţiei publice. S-a mai susţinut că potrivit art. 120 din Legea nr. 215/2001, numirea Secretarului general al Judeţului se face de Ministerul Administraţiei Publice la propunerea președintelui Consiliului Judeţean, dar nu se aplică și la Municipiul București, astfel încât nu se poate accepta susţinerea instanţei de fond că dreptul pretins încălcat nu aparţine primarului.

Consiliul General al Municipiului București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză întrucât hotărârea atacată cu recurs este legală și temeinică.

Sub acest aspect s-a precizat că prin emiterea Ordinului ministrului administraţiei publice nr.188 din 5 aprilie 2003 (numirea în funcţia de secretar general al Municipiului București a domnului D.S.), recurentul-reclamant nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege, astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a Municipiului București.

Printr-o întâmpinare și ulterior cerere de intervenţie în interes propriu depuse la dosar și numitul D.S. a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

De asemenea și Ministerul Administraţiei și Internelor a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menţinerea sentinţei civile nr. 1102/2003 ca temeinică și legală, întrucât dreptul pretins încălcat nu aparţine primarului, printre atribuţiile acestuia, neregăsindu-se și acela de a numi secretarul general. S-a precizat că potrivit Legii nr. 215/2001, acest drept aparţine Consiliului General al Municipiului București.

Recursul este nefondat.

Prin sentinţa nr. 1102 din 9 iulie 2003, Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de Ministerul Administraţiei Publice și a respins acţiunea formulată de Municipiul București prin Primarul General al Municipiului București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei Publice și intervenienţii S.D. și Consiliul General al Municipiului București, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.

Instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la 2 iunie 2003, reclamantul Municipiul București, reprezentat prin Primarul General, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei Publice, anularea ordinului Ministrului Administraţiei Publice nr.188 din 5 aprilie 2003 privind numirea domnului D.S. în funcţia de Secretar General al Municipiului București.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că ordinul în litigiu este nelegal, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 215/2001, respectiv faptul că la baza numirii în funcţie trebuia să stea propunerea Primarului General al Municipiului București, în urma unui concurs organizat de acesta, iar nu propunerea unui președinte de Consiliu Judeţean.

La 24 iunie 2003, pârâtul a depus o întâmpinare și a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, solicitând respingerea acţiunii pe acest aspect.

Nici Municipiul București și nici Primarul General nu au printre atribuţii propunerea Secretarului General, astfel că nu au calitate procesuală activă..

Deci, dreptul pretins încălcat (așa cum cere art.1 din Legea 29/1990) nu aparţine Municipiului București și nici primarului, numirea secretarului general făcându-se de Ministerul Administraţiei Publice, la propunerea președintelui judeţean.

Conform Legii nr. 215/2001, dreptul de a organiza concursul pentru ocuparea postului de secretar general al Municipiului București aparţine Consiliului General al Municipiului București și nu Municipiului București.

Instanţa de fond a mai reţinut și faptul că Municipiul București nu are nici interes în speţă, întrucât nu a justificat legitimitatea acestuia, pentru faptul că ar veni în conflict cu dispoziţiile legale în materie.

Hotărârea instanţei de fond este legală și temeinică.

Recurentul nu are în atribuţiile legale numirea sau propunerea pentru numirea secretarului general.

În condiţiile în care art.1 din Legea nr. 29/1990 prevede expres că reclamantul trebuie să dovedească (pe lângă celelalte atribuţii prevăzute de lege) existenţa unei vătămări prin încălcarea unui drept prevăzut de lege, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia invocată, reclamantul nedovedind că a fost vătămat într-un drept prevăzut de lege prin actul administrativ contestat.

Recursul a fost respins ca nefondat.