Refusal to remove property from historical monuments list upheld after unauthorized structural alterations; appeal allowed and prior judgment reversed

Imobil aflat pe lista monumentelor istorice. Autorizaţie de construcţie pentru efectuarea unor reparaţii. Nerespectarea avizului conform de menţinere a configuraţiei imobilului-monument istoric. Refuzul autorităţii administrative de a scoate din categoria monumentelor istorice imobilul reparat. Legalitatea refuzului.

Faptul că, prin reparaţiile efectuate s-a schimbat de către intimaţi configuraţia imobilului, nu este de natură să determine scoaterea acestuia de pe lista monumentelor istorice. În aceste condiţii, refuzul autorităţii administrative de a scoate imobilul de pe această listă, nu este nejustificat în sensul art.1 din Legea nr. 29/1990, deoarece reparaţiile s-au efectuat fără respectarea avizelor conforme cu privire la menţinerea configuraţiei imobilului iniţial. Cereri de intervenţie. Temeinicia cererilor.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.2583 din 8 iunie 2004

Prin acţiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, reclamanţii V.D. și V. D.M. au chemat în judecată în calitate de pârâţi Ministerul Culturii și Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa „să-i recunoască dreptul constând în scoaterea din lista monumentelor istorice a unui imobil situat în comuna Pietroșiţa ai cărui proprietari sunt”.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în anul 1991 au cumpărat o casă în comna Pietroșiţa, care se găsea în stare avansată de degradare pentru care ulterior au obţinut autorizaţie pentru reparaţii capitale, lucrările fiind terminate în 1994 – 1995. Se mai arată în acţiune că, în mod greșit, Ministerul Culturii consideră imobilul astfel edificat ca fiind fosta casă Carpeţeanu, care se afla pe lista monumentelor istorice, deoarece această casă în fapt nu mai există în prezent.

În dosarul nr.1315/1995, având ca obiect acţiunea reclamanţilor a formulat cerere de intervenţie în interes propriu și în interesul pârâtului Ministerul Culturii, intervenienta Ș.E., solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, motivat de faptul că aceștia prin reparaţiile efectuate nu au respectat configuraţia vechiului imobil care făcea parte din rezervaţia complexă Dâmboviţa. Se precizează în cererea de intervenţie că nerespectarea vechii configuraţii a clădirii și construirea fără respectarea precizărilor O.J.P.C.N. îi afectează grav imobilul vecin cu cel al reclamanţilor.

Curtea de Apel București, prin sentinţa civilă nr.722/1999 a admis acţiunea reclamanţilor și a constatat refuzul nejustificat al pârâţilor de a scoate de pe lista monumentelor istorice imobilul proprietatea reclamanţilor situat în comuna Pietroșiţa, judeţul Dâmboviţa. Pârâţii au fost obligaţi să efectueze scoaterea imobilului de pe această listă.

Cererea de intervenţie a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că „menţinerea imobilului pe lista monumentelor istorice, în condiţiile în care acesta și-a pierdut caracterul de monument istoric anterior datei cumpărării sale de către reclamanţi, constituie un abuz al autorităţilor administrative”.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și intervenienta Ș.E..

Recurentul-pârât Ministerul Culturii a susţinut în motivarea recursului că:

- imobilul cumpărat de intimaţi în anul 1991 era și este inclus în lista monumentelor istorice la poziţia 16 –B – 466 Casa Carpeţeanu;

- intimaţii au obţinut o autorizaţie pentru reparaţii capitale, dar cu respectarea condiţiilor impuse de Oficiul Judeţean de Protejare a Patrimoniului Cultural Naţional Dâmboviţa, aviz de care însă nu au ţinut cont, demolând practic vechea construcţie;

- greșit a fost respinsă excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată în raport de dispoziţiile art.5 din Legea nr.29/1990.

În motivarea recursului său, recurenta-intervenientă Ș.E. a susţinut că, în mod greșit, instanţa a respins cererea sa de intervenţie, deoarece interesul său era justificat de faptul că edificarea unei noi construcţii în locul celei vechi, fără respectarea avizului O.J.P.P.C.N. Dâmboviţa, îi afectează imobilul său învecinat cu cel al intimaţilor.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispoziţiile art.304-3041 C. proc. civ. le va admite în sensul celor ce se vor arăta.

Având în vedere că cererea de intervenţie a fost formulată și în interesul pârâtului Ministerul Culturii (accesorie), cele două recursuri vor fi analizate împreună.

Incontestabil, la data cumpărării imobilului situat în comuna Pietroșiţa, judeţul Dâmboviţa, respectiv în anul 1991, de către intimaţii-reclamanţi V.D. și Domnica, acesta era inclus în lista monumentelor istorice la poziţia 16-B-466- Casa Carpeţeanu. De altfel, această împrejurare nu a fost contestată de intimaţi care au susţinut însă, că nu au avut cunoștinţă de acest lucru.

Susţinerea intimaţilor este lipsită, însă de relevanţă juridică în raport de obiectul acţiunii, deoarece înscrierea imobilului în lista monumentelor istorice îi definea natura și statutul juridic dobândit anterior înstrăinării sale, și menţinut ca atare după vânzare.

În acest sens, ministrul culturii și Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, în același an (19919 au înaintat Oficiului Judeţean de Protejare a Patrimoniului Cultural Naţional Dţâmboviţa, lista monumentelor istorice din judeţ unde figurează și Casa Carpeţeanu. De această situaţie au luat cunoștinţă și intimaţii. În anul 1992 intimaţii-reclamanţi obţin o autorizaţie de construcţie pentru executarea unor lucrări de reparaţii capitale la imobilul cumpărat în condiţiile mai sus arătate.

La baza acestei autorizaţii însă a stat avizul nr.98/1992 eliberat de Consiliul Judeţean Dâmboviţa care prevede în mod expres că „proprietarul urmează a respecta condiţiile impuse de O.J.P.C.N. Dâmboviţa, construcţia făcând parte din rezervaţia complexă Pietroșiţa”.

Cu toate acestea, intimaţii deși aveau autorizaţie pentru reparaţii capitale, au edificat practic un nou imobil, schimbând configuraţia Casei Carpeţeanu și nerespectând avizul mai sus amintit.

De altfel, prin decizia civilă nr.201/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Pitești, s-a stabilit în mod irevocabil obligaţia intimaţilor de a readuce imobilul la starea iniţială, „reparaţiile” efectuate fiind făcute cu nerespectarea avizelor date cu privire la menţinerea configuraţiei Casei Carpeţeanu.

În aceste condiţii, refuzul recurentei de a scoate de pe lista monumentelor istorice imobilul din comuna Pietroșiţa, respectiv Casa Carpeţeanu, cumpărată de intimaţi, nu este nejustificat în sensul dispoziţiilor art.1 din Legea nr.29/1990, intimaţii fiind aceia care prin culpa lor au modificat și transformat configuraţia imobilului iniţial.

În condiţiile în care aceeași intimaţi au fost obligaţi să readucă imobilul la starea iniţială, urmează ca recurenţii să decidă în condiţiile legii dacă imobilul mai păstrează sau nu caracteristicile unui monument istoric.

În consecinţă, în mod greșit instanţa de fond a apreciat că refuzul recurentei este nejustificat și tot astfel greșit a apreciat că cererea de intervenţie a recurentei Ș.E. este neîntemeiată. Interesul intervenientei în formularea cererii de intervenșie este justificat atât sub aspectul intervenţiei în interes propriu, cât și sub aspectul intervenţiei în interesul pârâtului-recurent, deoarece edificarea noii construcţii fără respectarea avizelor date îi afectează imobilul proprietatea sa, iar admiterea acţiunii intimaţilor-reclamanţi ar fi recunoscut practic legalitatea lucrărilor deja efectuate.

Cât privește motivul de recurs invocat cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, având în vedere data înregistrării cererii de scoatere a imobilului de pe lista monumentelor istorice – 24 iulie 1997 și data introducerii acţiunii – 23 septembrie 1997.

În raport de cele mai sus reţinute și faţă de dispoziţiile art.312 și 314 C. proc. civ., recursurile au fost admise, sentinţa casată și în fond acţiunea respinsă.

Acţiunea introductivă fiind respinsă, cererea de intervenţie este implicit admisă, intervenienta având aceeași poziţie procesuală cu pârâtul Ministerul Culturii.