Material jurisdiction over pension appeals: application of special law (Law 19/2000) over general civil procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (I.C.C.J.) dismissed the pension fund's objection of lack of jurisdiction was actually admitted by the Court, correcting a procedural error where the appeal had been erroneously routed to the I.C.C.J., and remanded the case to the Bucharest Court of Appeal for substantive review of the civil judgment. The dispute arose from a civil action to annul a pension decision that had been rendered moot by a subsequent revision, with the pension fund appealing the trial court's order to pay judicial costs despite the action being dismissed as having no remaining object. Relying on the principle of *specialia generalibus derogant*, the court held that Article 157(1) of Law No. 19/2000 specifically designates the appellate court as competent for appeals against tribunal decisions in social insurance matters, thereby derogating from the general rule in Article 299 of the Civil Procedure Code which would have normally assigned such appeals to the supreme court when no other law applies.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 157 din Legea nr. 19/2000; Material jurisdiction over pension appeals: application of special law (Law 19/2000) over general civil procedure: Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul București a formulat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit, instanţa a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deși acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Excepţia necompetenţei materiale. Competenţa judecării recursului în cazul atacării deciziei de pensionare. Principiul specialia generalibus derogant
Legea nr. 19/2000, art. 157 alin. 1
Potrivit dispoziţiilor art.157 (1) din Legea nr. 19/2000 „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă”, fiind astfel stabilită prin derogare de la dreptul comun, instanţa competentă în soluţionarea recursurilor.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ,
decizia nr. 1298 din 30 martie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 3203/2003 pronunţată de Tribunalul București – Secţia conflicte de muncă și litigii de muncă – a fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de contestatorul I.G. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, având ca obiect anularea deciziei de pensie nr.219770 din 23 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pe parcursul procesului, pârâta a emis o nouă decizie de pensie prin care a revizuit decizia iniţial atacată, noua decizie nemaifiind contestată în termenul legal de 45 zile.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul București a formulat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit, instanţa a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deși acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Recursul a fost legal înregistrat la Curtea de Apel București, care prin rezoluţia din 10 octombrie 2003 a dispus trimiterea dosarului în vederea soluţionării recursului la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
Curtea a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială, cu privire la care a constatat următoarele:
Instanţa de fond a fost învestită prin acţiunea introductivă cu un litigiu având ca obiect contestarea deciziei de pensionare emisă de recurenta pârâtă.
Acţiunea formulată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 154-155 din Legea nr. 19/2000, lege specială în materia asigurărilor sociale și pensiilor.
Or, potrivit dispoziţiilor art.157 (1) din Legea nr. 19/2000 „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă”, fiind astfel stabilită prin derogarea de la dreptul comun, instanţa competentă în soluţionarea recursurilor.
Așa fiind, în mod greșit, recursul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în speţă nefiind aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, ci prevederile din legea specială, respectiv art. 157 din Legea nr. 19/2000.
În acest sens art. 299 (2) C. proc. civ. prevedea în mod expres că „recursul se soluţionează de Curtea Supremă de Justiţie, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
În consecinţă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, și s-a trimis recursul spre soluţionare la Curtea de Apel București.