Res judicata barring duplicate enforcement action for late damages under Law 29/1990

Autoritate de lucru judecat. Condiţii

C. civ., art. 1201

Conform art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părţi, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

I.C.C.J., secţia de contencios administrativ,

decizia nr. 965 din 5 martie 2004

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2002, reclamanţii N.D., G.M. și D.M. au solicitat în contradictoriu cu primarul general al Municipiului București, ca instanţa să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a se conforma obligaţiilor prevăzute în sentinţa civilă nr. 638 din 16 mai 2001 a Curţii de Apel București.

Reclamanţii și-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, solicitând plata unor daune de întârziere de 49 milioane lei.

Prin sentinţa civilă nr. 972 din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel București a admis în parte cererea și a aplicat primarului general al Municipiului București sancţiunea prevăzută de art.10 alin.3 din Legea nr. 29/1990, respectiv amenda de 500 lei/zi întârziere cu începere de la 26 iulie 2001 și până la executarea sentinţei civile nr. 638/2001.

De asemenea, instanţa a dispus obligarea pârâtului la 10 milioane lei daune de întârziere către reclamanţi, pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 638/2001.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada că a executat în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, hotărârea judecătorească irevocabilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs primarul general al Municipiului București, prin directorul general al Direcţiei Generale Juridice Contencios Legislaţie, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 1623/2001 al Curţii de Apel București, reclamanţii au formulat o acţiune similară întemeiată pe dispoziţiile art.16 alin.(1) și (2) din Legea nr.29/1990, solicitând aplicarea sancţiunii amenzii și acordarea de daune de întârziere, tot în cuantum de 49 milioane lei.

Cererea reclamanţilor a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001, prin care s-a dispus sancţionarea primarului general al Municipiului București cu amendă de 500 lei pe zi de întârziere. Ulterior, prin încheierea din 10 decembrie 2001 pronunţată în același dosar în condiţiile art.2812 alin. (2) C. proc. civ., hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, s-a respins capătul de cerere privind daunele de întârziere.

Așadar, a invocat pârâtul, există autoritate de lucru judecat, respectiv identitate de părţi, obiect și cauză.

Recursul este fondat.

Potrivit art.16 alin. (1) din Legea nr.29/1990, dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să elibereze orice înscris, executarea hotărârii definitive se va face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive.

În cazul nerespectării termenului, instanţa va putea, în conformitate cu prevederile art.16 alin. (2) din aceeași lege, să aplice conducătorului autorităţii amendă de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere și să acorde reclamantului daune pentru întârziere.

În cauză, prin sentinţa civilă nr.638 din 16 mai 2001, primarul general al Municipiului București a fost obligat să răspundă în termen de 30 de zile la cele trei cereri ce i-au fost adresate în anul 2000.

Urmare a nerespectării termenului, reclamanţii s-au adresat Curţii de Apel București, potrivit art. 16 din Legea nr. 29/1990, cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001 și respectiv, încheierea din 10 decembrie 2001, ambele pronunţate în dosarul nr.1623/2001, ultima hotărâre rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002, prin care s-a respins recursul reclamanţilor privitor la plata daunelor de întârziere de 49 milioane lei.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Conform art. 1201 C. civ., este autoritatea de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părţi, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

În consecinţă, recursul a fost admis.