Municipal refusal to pay local councilor's session allowances upheld after underlying administrative act left unchallenged
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) reversed the first-instance judgment and dismissed the local councilor's claim for payment of session allowances, ruling that the municipality's refusal to remit the funds was lawful. The dispute arose when the former mayor, now a councilor, sued the commune for unpaid session allowances from August and October 2002; however, the municipality had withheld these payments pursuant to a local council decision that had been previously challenged in court but not attacked via administrative litigation. The ICCJ held that because the administrative act authorizing the retention of the allowance (due to unrecovered fixed assets from his previous mandate) had not been contested in a court of competent jurisdiction under Article 1 and 5 of Law No. 29/1990, it remained valid and binding, thereby rendering the refusal to pay the disputed sum legal and the first-instance award of damages unlawful.
Legislator headnote
AI generatedMunicipal refusal to pay local councilor's session allowances upheld after underlying administrative act left unchallenged: Or, în cauză, hotărârea prin care s-a dispus să nu i se remită reclamantului indemnizaţia de ședinţă ce i se cuvine, până la recuperarea prejudiciului cauzat, nu a fost contestată și atacată în instanţă, în procedura prevăzută de art.1și 5 din Legea nr.29/1990.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Consiliu local. Refuzul plaţii indemnizaţiei de ședinţă către un consilier local. Legalitatea refuzului. Lipsa atacării în instanţă a actului administrativ vătămător
Având în vedere că hotărârea prin care s-a dispus să nu se remită reclamantului indemnizaţia de ședinţă ce i se cuvine pentru participarea la ședinţele Consiliului local, nu a fost contestată și atacată în instanţă, în procedura prevăzută de art.1și 5 din Legea nr.29/1990, refuzul Primăriei de a-i remite această indemnizaţie este legal.
Secţia de contencios administrativ, decizia nr.947 din 4 martie 2004
Tribunalul Bihor, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.191 din 9 septembrie 2003, a admis acţiunea formulată de B.I., a obligat Primăria comunei Tileagd, judeţul Bihor și pe primar să-i plătească reclamantului suma de 3.030.560lei, reprezentând indemnizaţie de ședinţă, cu 500.000 lei/zi daune de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plată.
S-a reţinut că, reclamantul are calitatea de consilier în cadrul Consiliului local al comunei Tileagd, iar pentru participarea la ședinţele consiliului este îndreptăţit să primească o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii, în cuantum de 1.515.280 lei, iar, pentru ședinţele din lunile august și octombrie 2002, reclamantul are dreptul să primească suma de 3.030.560 lei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Primăria comunei Tileagd, reprezentată de primar, susţinând că, reclamantului i s-a reţinut indemnizaţia de consilier, pentru lunile august și octombrie, pe baza hotărârii Consiliului Local al comunei Tileagd nr. 4 din 29 ianuarie 2003, care nu a fost atacată.
Recursul este fondat.
În adevăr, Consiliul Local din comuna Tileagd, judeţul Bihor, prin hotărârea nr. 4 din 29 ianuarie 2003, a aprobat reţinerea în continuare a indemnizaţiei de ședinţă a consilierului B.I., până la recuperarea mijloacelor fixe lipsă din inventarul Primăriei Tileagd, din perioada mandatului său de primar (1996 – 2000).
Or, în cauză, hotărârea prin care s-a dispus să nu i se remită reclamantului indemnizaţia de ședinţă ce i se cuvine, până la recuperarea prejudiciului cauzat, nu a fost contestată și atacată în instanţă, în procedura prevăzută de art.1și 5 din Legea nr.29/1990.
Așadar, refuzul Primăriei comunei Tileagd, judeţul Bihor, de a-i remite reclamantului indemnizaţia pentru participarea la ședinţele Consiliului local, în lunile august și octombrie 2002, este legal, întrucât se bazează pe o hotărâre, act administrativ, care nu a fost atacată în procedura prevăzută de art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursul a fost admis.