Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
ICCJ_85198 AI generated

Tax enforcement dispute over territorial jurisdiction remanded after claimant's forum choice upheld

Case Number ICCJ_85198
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted the claimant's appeal, annulled the lower court's decision, and remanded the case to the same court (Bucharest Court of Appeal) for continued proceedings, thus ruling in favor of the claimant on the territorial jurisdiction issue. The dispute arose in an administrative law case where a company challenged various tax and customs enforcement acts issued by public authorities and sought restitution, with the defendant authority invoking lack of territorial jurisdiction under art. 6 of Law no. 29/1990, leading the lower court to decline jurisdiction in favor of the court at the claimant's domicile. The Supreme Court held that the territorial jurisdiction rule in art. 6 of Law no. 29/1990 is not a rule of public order (ordre public) but was designed for the claimant's benefit, and therefore may be waived by the claimant, who may instead choose to bring the action before the court at the respondent public authority's seat under the common-law rules of arts. 5 and 9 C. proc. civ.; consequently, the lower court's decision was reversed under arts. 304 pct. 9 and 313 C. proc. civ.

Legislator headnote

AI generated

art. 6 din Legea nr.29/1990, art. 9 C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din Legea nr.29/1990, art. 159 pct. 3 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 și art. 313 C. proc. civ; Tax enforcement dispute over territorial jurisdiction remanded after claimant's forum choice upheld: The dispute arose in an administrative law case where a company challenged various tax and customs enforcement acts issued by public authorities and sought restitution, with the defendant authority invoking lack of territorial jurisdiction under art. 6 of Law no. 29/1990, leading the lower court to decline jurisdiction in favor of the court at the claimant's domicile. The Supreme Court held that the territorial jurisdiction rule in art. 6 of Law no. 29/1990 is not a rule of public order (ordre public) but was designed for the claimant's benefit, and therefore may be waived by the claimant, who may instead choose to bring the action before the court at the respondent public authority's seat under the common-law rules of arts. 5 and 9 C. proc. civ.; consequently, the lower court's decision was reversed under arts. 304 pct. 9 and 313 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction enforcement decision choice of law rule of legal domicile tax authority restitution of benefits

Cited Legislation

AI generated
art. 6 din Legea nr.29/1990
În ședinţa publică de la 18 septembrie 2003, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.29/1990.
art. 9 C. proc. civ
5 și art. 9 C. proc. civ., reclamanta a sesizat Curtea de Apel București, instanţa de la sediul uneia din autorităţile administrative chemate în judecată pe calea contenciosului administrativ.
art. 6 alin. (1) din Legea nr.29/1990
Instanţa de fond a apreciat eronat că nu sunt incidente aceste norme de competenţă teritorială din dreptul comun, faţă de prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr.29/1990, care prevăd competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.
art. 159 pct. 3 C. proc. civ
Competenţa teritorială a instanţelor judecătorești este în principiu relativă, având caracter absolut numai în cauzele expres prevăzute de lege, când necompetenţa este de ordine publică și potrivit art. 159 pct.
art. 313 C. proc. civ
9 și art. 313 C. proc. civ., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre soluţionare la aceeași instanţă.
art. 304 pct. 9 și art. 313 C. proc. civ
Basis for admitting the appeal and remanding the case, cited in the final order.
AI generated
Decizia nr. 1050/2008
Competitive jurisdiction for tax claims: irrevocability of claimant's choice of defendant's domicile forum
Decizia nr. 2272/2017
Tax challenge assigned to claimant's domicile court as alternative forum, negating procedural domicile prorogation.
Decizia nr. 2846/2019
Negative conflict of jurisdiction regarding post-appeal territorial competence after cassation remand
Decizia nr. 5024/2022
Territorial Jurisdiction in Administrative Tax Disputes: Private Legal Entities as Plaintiffs Under Law No. 554/2004
Decizia nr. 1437/2004
Territorial jurisdiction in administrative restitution claims: non-mandatory domicile competence and irrevocable choice of forum.

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 304 pct. 9 și art. 313 C. proc. civ.

Basis for admitting the appeal and remanding the case, cited in the final order.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Competenţa teritorială în materia contenciosului administrativ. Lipsa caracterului absolut al regulii prevăzute d eart.6 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Norma de competenţă teritorială din materia contenciosului administrativ a fost reglementată în favoarea reclamantului și în consecinţă, la alegerea acestuia, poate fi înlăturată, prin sesizarea instanţei de la sediul autorităţii publice pârâte, în aplicarea regulilor din dreptul comun.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.632 din 13 februarie 2004

Reclamanta Societatea comercială „L.S.” a solicitat anularea deciziei nr.254 din 8 august 2003 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, anularea procesului-verbal de control nr. 7968 din 21 aprilie 2003 și a dispoziţiei de urmărire nr. 3006 din 2 iulie 2003, acte emise de pârâta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, precum și anularea actelor constatatoare de la nr. 399 la nr.570 din 13 iunie 2003, a actelor încheiate cu nr. 2754, nr. 2755, nr. 2756 la data de 17 iunie 2003 de pârâtul Biroul vamal de control și vămuire la interior Baia Mare cu privire la obligaţia sa de a plăti taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, majorări de întârziere și penalităţi aferente acestor taxe.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la restituirea sumelor reţinute în baza actelor administrative a căror anulare s-a cerut, cu plata dobânzilor aferente și obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În ședinţa publică de la 18 septembrie 2003, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.29/1990.

Prin sentinţa civilă nr.1393 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a admis excepţia invocată de pârât și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând că reclamanta are sediul în raza teritorială a acestei instanţe și că, norma de competenţă cuprinsă în art. 6 din Legea nr. 29/1990 are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, fiind aplicabilă cu prioritate în materia contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentinţe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și trimiterea cauzei la aceeași instanţă pentru continuarea judecăţii.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis greșit excepţia de necompetenţă teritorială, deși dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990 nu cuprind o normă de ordine publică și într-o asemenea situaţie, reclamantul are dreptul să aleagă între norma de protecţie prevăzută în acest text de lege în favoarea sa și norma de drept comun, potrivit căreia se poate adresa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 29/1990 prevede în art.18 că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ.

Conform art. 5 și art. 9 C. proc. civ., reclamanta a sesizat Curtea de Apel București, instanţa de la sediul uneia din autorităţile administrative chemate în judecată pe calea contenciosului administrativ.

Instanţa de fond a apreciat eronat că nu sunt incidente aceste norme de competenţă teritorială din dreptul comun, faţă de prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr.29/1990, care prevăd competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.

Competenţa teritorială a instanţelor judecătorești este în principiu relativă, având caracter absolut numai în cauzele expres prevăzute de lege, când necompetenţa este de ordine publică și potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., părţile nu pot înlătura competenţa unei instanţe determinate pentru judecarea pricinii.

Instanţa de fond a considerat greșit că art. 6 din Legea nr. 29/1990 cuprinde o asemenea dispoziţie de ordine publică, prin care se atribuie instanţei de la domiciliul reclamantului o competenţă teritorială exclusivă.

Norma de competenţă teritorială din materia contenciosului administrativ a fost reglementată în favoarea reclamantului și în consecinţă, la alegerea acestuia, poate fi înlăturată, prin sesizarea instanţei de la sediul autorităţii publice pârâte, în aplicarea regulilor din dreptul comun menţionate anterior.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recurs și în baza art.304 pct. 9 și art. 313 C. proc. civ., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre soluţionare la aceeași instanţă.