Validity of government liquidation order for private university based on ministry controls without negative academic evaluation report

Act administrativ. Hotărâre de Guvern privind lichidarea activităţii unei universităţi particulare. Lipsa raportului negativ de evaluare al consiliului Naţional de Evaluare Academică și Acreditare. Legalitatea actului administrativ atacat

Lichidarea activităţii la instituţia de învăţământ superior particular a fost prevăzută în art. 23 alin. (5) și (6) din Legea nr. 88/1993 republicată pentru situaţia neîndeplinirii condiţiilor legale în perioada de funcţionare provizorie și adoptarea acestei măsuri nu este condiţionată de întocmirea unui raport negativ de evaluare de către Consiliul Naţional de Evaluare Academică și Acreditare.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat judicios, motivând în fapt și în drept concluzia sa că, lipsa unui raport al Consiliului Naţional de Evaluare Academică și Acreditare nu afectează legalitatea H.G. nr. 1026/2001 și nu reprezintă, conform art. 4 din Legea nr. 88/1993 republicată, o cauză de nulitate a actului administrativ, cum neîntemeiat s-a susţinut în recurs.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 477 din 6 februarie 2004

Prin acţiunea înregistrată la 4.01.2002 la Curtea de Apel Brașov, reclamanta „Fundaţia de Prietenie româno-canadiană – Universitatea româno-canadiană Brașov” a solicitat anularea H.G. nr. 1026/2001, poziţia nr. 2 din anexă, privind înscrierea sa pe lista instituţiilor de învăţământ superior pentru care s-a dispus intrarea în lichidare începând cu anul I.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu-i sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 88/1993, întrucât de la data autorizării – 17.08.2000, nu a avut o serie de absolvenţi pentru a se verifica procentul de promovabilitate, iar măsura dispusă de Guvernul României nu s-a întemeiat pe un raport nefavorabil al Consiliului Naţional de Evaluare Academică și Acreditare sau pe un act de constatare a încălcării standardelor avute la data acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie. La data de 22.01.2002, Ministerul Educaţiei și Cercetării a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată și menţinerea H.G. nr. 1026/2001.

În temeiul art. 52 C. proc. civ., cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu.

Curtea de Apel Brașov, secţia comercială și de contencios administrativ a admis cererea de intervenţie formulată de Ministerul Educaţiei și Cercetării și a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că H.G. nr. 1026/2001 este legală și temeinică, fiind adoptată pe baza raportului întocmit de comisia de control a Ministerului Educaţiei și Cercetării, care a constatat că reclamanta desfășoară activităţi de învăţământ superior fără avizul ministerului, a organizat nelegal concurs de admitere în anul 1999, a depășit cifra de școlarizare și nu a prezentat documente privind încadrarea personalului didactic și acoperirea posturilor cu personal titularizat în învăţământul superior.

Împotriva acestei sentinţe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greșit dispoziţiile legale care reglementează modalitatea de evaluare a învăţământului universitar. În acest sens, recurenta a arătat că Ministerul Educaţiei și Cercetării nu are abilitarea legală să efectueze controalele prevăzute de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 88/1993 și că Legea nr. 84/1995 nu prevede o asemenea competenţă de evaluare a învăţământului universitar, pentru care au fost reglementate forme specifice de control, în conformitate cu dispoziţiile legale și cu normele autonomiei universitare.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., cu motivarea că hotărârea atacată nu cuprinde considerentele pentru care s-a reţinut că lipsa raportului C.N.E.A.A. nu afectează legalitatea actului administrativ, deși Legea nr. 88/1993 prevede expres în art.4 că evaluarea academică se realizează exclusiv de către C.N.E.A.A. și lipsa acestui raport de specialitate are drept consecinţă nulitatea proiectului de hotărâre privind intrarea în lichidare a instituţiei de învăţământ superior.

În cel de-al treilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra nulităţii actului administrativ faţă de contradicţia dintre fișele de control și raportul comisiei de control, dat fiind că verificarea efectuată a avut în vedere alte aspecte decât cele care au făcut obiectul controlului și care se refereau la îndeplinirea standardelor prevăzute de Legea nr. 88/1993.

Hotărârea instanţei de fond a fost criticată și pentru interpretarea greșită a Legii nr. 88/1993, cu motivarea că instanţa de fond a apreciat că organul de control avea competenţă să analizeze respectarea tuturor condiţiilor legale, deși după obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie, procedura de evaluare prevede numai verificarea respectării standardelor care au stat la baza autorizării. De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a verificat perioadele la care se referă înscrisurile depuse la dosar și nu a avut în vedere probele privind ponderea cadrelor didactice titularizate în învăţământul superior și a cadrelor didactice cu titlul de profesor universitar și conferenţiar.

Recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 696/2000, Universitatea „Româno-Canadiană” din Brașov a fost autorizată să funcţioneze provizoriu la profilul și specializarea jurnalistică.

Ca urmare a nerespectării condiţiilor prevăzute de Legea nr. 88/ 1993, constatate la controlul efectuat de Ministerul Educaţiei și Cercetării la sediul universităţii recurente la data de 18.09.2001, a fost adoptată H.G. nr. 1026/2001 privind lichidarea activităţii de la această instituţie de învăţământ superior particular.

Apărările recurentei privind necompetenţa autorităţii administrative care a întocmit raportul de control și nulitatea hotărârii de Guvern emisă în baza constatărilor unui asemenea control, sunt lipsite de temei și urmează să fie respinse.

Conform art. 23 alin. (6) din Legea nr. 88/1993 republicată, în perioada de funcţionare provizorie instituţia de învăţământ superior este obligată să respecte standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei. În această perioadă, Consiliul Naţional de Evaluare Academică și Acreditare, precum și alte autorităţi publice abilitate prin lege, efectuează controale ori de câte ori se consideră necesar și dacă se constată neîndeplinirea condiţiilor legale, se aplică dispoziţiile art. 5 ale aceluiași text de lege, în sensul că, facultatea, colegiul sau specializarea intră în procesul de lichidare, începând cu anul I.

Ministerul Educaţiei și Cercetării, ca organ de specialitate al statului în domeniul învăţământului, este una din autorităţile publice abilitate prin lege să controleze dacă activitatea de învăţământ superior autorizată provizoriu corespunde standardelor stabilite pe plan naţional.

În art. 141 lit. a) și r) din Legea nr. 84/1995 republicată și art. 3 din H.G. nr. 23/2001 sunt prevăzute expres atribuţiile și răspunderea Ministerului Educaţiei și Cercetării de a controla sistemul naţional de învăţământ și de a evalua acest sistem, inclusiv în învăţământul superior, pe baza standardelor naţionale, pe care le-a aprobat la propunerea Consiliului Naţional de Evaluare Academică și Acreditare.

În consecinţă, reglementarea referitoare la competenţa C.N.E.A.A. în evaluarea și acreditarea instituţiilor de învăţământ superior nu exclude exercitarea de către Ministerul Educaţiei și Cercetării a propriilor atribuţii în acest domeniu, printre care și atribuţia de a verifica respectarea standardelor naţionale de instituţiile autorizate să funcţioneze provizoriu.

Lichidarea activităţii la instituţia de învăţământ superior particular a fost prevăzută în art. 23 alin. (5) și (6) din Legea nr. 88/1993 republicată pentru situaţia neîndeplinirii condiţiilor legale în perioada de funcţionare provizorie și adoptarea acestei măsuri nu este condiţionată de întocmirea unui raport negativ de evaluare de către Consiliul Naţional de Evaluare Academică și Acreditare.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat judicios, motivând în fapt și în drept concluzia sa că, lipsa unui raport al Consiliului Naţional de Evaluare Academică și Acreditare nu afectează legalitatea H.G. nr. 1026/2001 și nu reprezintă, conform art. 4 din Legea nr. 88/1993 republicată, o cauză de nulitate a actului administrativ, cum neîntemeiat s-a susţinut în recurs.

Critica privind contradicţiile dintre obiectivele și concluziile controlului efectuat de Ministerul Educaţiei și Cercetării urmează a fi respinsă, constatându-se că acest motiv de nelegalitate a actului administrativ nu a fost invocat în acţiune sau într-o cerere completatoare până la închiderea dezbaterilor și nici în cadrul procedurii prealabile.

Ultimul motiv de casare va fi de asemenea respins, întrucât instanţa de fond a apreciat corect toate probele administrate în cauză și în raport de situaţia de fapt dovedită, a constatat judicios că este legală și temeinică hotărârea de Guvern contestată prin acţiune.

Astfel, din raportul de control întocmit de reprezentanţii Ministerului Educaţiei și Cercetării rezultă că universitatea recurentă nu a respectat prevederile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 19 alin. (3), art.30 alin. (1) din Legea nr. 88/1993 republicată, art. 3 pct. 2 lit. a) și art. 68 din Legea nr. 21/ 1924, art. 28 lit. c) și art. 31 din Decretul nr. 31/1954, pentru că posturile didactice din statul de funcţii nu au fost ocupate de personal didactic titularizat în învăţământul superior, a organizat concurs de admitere și școlarizare în anul universitar 1999 – 2000, deși autorizaţia de funcţionare provizorie i-a fost acordată începând cu anul universitar 2000 – 2001 și a desfășurat activităţi de învăţământ superior fără a avea avizul Ministerului Educaţiei și Cercetării.

Recurenta nu a infirmat prin probe concludente, această situaţie de fapt, motivând însă că aceste condiţii au fost deja verificate la data autorizării provizorii și că, în mod nelegal au făcut obiectul unui nou control, permiţând autorităţii administrative să-și invoce propria culpă.

Apărarea recurentei este lipsită de temei, întrucât prin obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie nu a dobândit un drept câștigat de a desfășura activitatea de învăţământ superior și de a continua această activitate și în cazul nerespectării unuia sau mai multor criterii generale și standarde obligatorii.

Recursul a fost respins ca nefondat.