Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_85191 AI generated

Public official dismissal order: timeliness of challenge measured from internal communication of act

Case Number ICCJ_85191
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of a public official, upholding the lower court's ruling that dismissed her action as time-barred. The dispute centered on the annulment of two administrative orders that deposed the employee from a management position and reassigned her to an execution role within the same ministry; she argued the acts were never formally communicated, thereby halting the limitation period. The decisive legal basis was Articles 74 and 95 of Law No. 188/1999, which mandate that public officials contest administrative acts directly in court within 30 days of communication. The court found that internal correspondence containing the full text of the orders, including the route and deadline for appeal, constituted valid communication received in November and December 2001, meaning the action filed in February 2002 exceeded the statutory 30-day deadline.

Legislator headnote

AI generated

art.95 din Legea nr.188/1999, art.74 din Legea nr.188/1999; Public official dismissal order: timeliness of challenge measured from internal communication of act: Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii și a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanţă a ordinelor.

Keywords

AI generated
deadline for communication administrative dismissal public official actions for annulment limitation periods action for failure to act

Cited Legislation

AI generated
art.95 din Legea nr.188/1999
Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii și a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanţă a ordinelor.
art.74 din Legea nr.188/1999
Reclamanta - recurentă este funcţionar public, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la instanţa de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate (art.95 din aceeași lege).
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Destituire din funcţie. Tardivitatea acţiunii.

Reclamanta - recurentă este funcţionar public, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999, care prevăd contestarea direct la instanţa de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.447 din 4 februarie 2004

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secţia contencios la 7 februarie 2002, S.D.I. în contradictoriu cu Ministerul Lucrărior Publice, Transporturilor și Locuinţei a solicitat anularea Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001 prin care a fost destituită din funcţia de conducere, rămânând în funcţia de execuţie deţinută și a Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, prin care a fost încadrată la Oficiul Relaţii cu Sindicatele și Patronatele în aceeași funcţie și cu aceleași drepturi salariale.

S-a mai cerut repunerea în situaţia anterioară, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 15 noiembrie 2001 i s-a comunicat de directorul general faptul că prin Ordinul nr.1720 din 15 noiembrie 2001 a fost destituită din funcţia de conducere și a fost încadrată la alt oficiu, în aceeași funcţie și cu aceleași drepturi salariale. A făcut demersuri în scris prin formularea contestaţiei la autoritatea administrativă la 28 noiembrie 2001, dar nu a primit răspuns.

La 12 decembrie 2001 a fost anunţată că prin Ordinul nr.1828 din 3 decembrie 2001 a fost încadrată în alt loc de muncă, fără a fi consultată cu privire la acest aspect.

Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii și a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanţă a ordinelor.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs.

Se arată că, instanţa a apreciat eronat că ordinele contestate i-au fost comunicate la datele reţinute și faţă de acestea introducerea acţiunii la instanţă la 7 februarie 2002 este tardivă, întrucât ordinele nu i-au fost niciodată comunicate . Instanţa nu s-a pronunţat asupra adreselor nr.4566 din 14 noiembrie 2001 și nr.5190 din 7 decembrie 2001.

Recursul este nefondat.

Reclamanta - recurentă este funcţionar public, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la instanţa de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate (art.95 din aceeași lege).

Din acţiunea formulată și din adresa nr.4566 din 15 noiembrie 2001, adresă ce reia în totalitate conţinutul Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001, inclusiv calea de atac și termenul de contestare, conform prevederilor Legii nr.188/1990, rezultă că ordinul și măsura de destituire i-au fost comunicate la 15 noiembrie 2001, astfel că acţiunea formulată la 7 februarie 2002 este tardivă.

În aceeași situaţie se află și contestarea Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, întrucât potrivit adresei nr.5190 din 7 decembrie 2001, acesta a fost primit la 7 decembrie 2001. Probaţiunea certă a comunicării rezultă din semnătura de primire a recurentei.

Cum la pronunţarea soluţiei s-au avut în vedere adresele menţionate, nu se poate reţine nici critica privind nepronunţarea instanţei asupra lor.

În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.