Suspension of execution of administrative tax claims: requirement of imminent damage under Law 29/1990

Suspendarea actului administrativ. Condiţii legale

Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reţinând ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de acest text de lege, prin existenţa unor cazuri bine justificate și prin pericolul producerii unei pagube iminente.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.210 din 23 ianuarie 2004

Societatea comercială „P.T.” S.R.L. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 și în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureș și Ministerul Finanţelor Publice, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 372/26 iunie 2002, prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva procesului – verbal întocmit la 21 februarie 2002.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că împotriva celor două acte administrative prin care pârâţii au obligat-o nelegal la plata sumei de 13.976.515.866 lei către bugetul de stat, a formulat acţiunea în anulare în dosarul nr. 609/2002, dar până la judecarea pe fond a cauzei, există pericolul producerii unei pagube iminente prin executarea silită a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina sa.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secţia comercială și de contencios administrativ a admis cererea și a suspendat executarea deciziei nr. 372/26 iunie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ din dosarul aflat pe rolul aceleiași instanţe.

Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că, prin executarea silită a procesului – verbal de constatare a datoriilor bugetare s-ar crea o pagubă iminentă societăţii reclamante, care desfășoară o activitate curentă rentabilă și are un număr însemnat de anagajaţi.

Împotriva acestei sentinţe și în termen legal, a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mureș, Administraţia Financiară Târgu – Mureș, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, deși nu a fost dovedit pericolul producerii unei pagube și intimata–reclamantă nu a indicat actele de executare îndeplinite de organele de control care i-ar afecta activitatea. Recurenta a invocat și inadmisibilitatea cererii formulate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivând că intimata–reclamantă nu mai avea dreptul să solicite suspendarea executării în condiţiile în care a beneficiat de procedura specială prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001 și a contestat în justiţie actele emise în cadrul acestei proceduri.

Recursul este nefondat.

Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, reţinând ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de acest text de lege, prin existenţa în litigiul de faţă a unor cazuri bine justificate și prin pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societăţii intimate.

Împrejurarea că până la pronunţarea măsurii de suspendare a executării nu s-a îndeplinit nici un act de executare silită nu lipsește de temei soluţia de admitere a cererii, dat fiind că actele administrative contestate au ca obiect creanţe bugetare și conform O.G. nr. 11/1996[1], constituie titluri executorii.

Apărarea din recurs privind inexistenţa unui act de executare este de altfel infirmată prin decizia nr. 372/26 iunie 2002, în considerentele căreia Ministerul Finanţelor Publice a reţinut, pe baza documentaţiei prezentate de intimata–reclamantă, că procesul–verbal de control a fost pus în executare silită.

Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării a fost neîntemeiat invocată în recurs. În O.U.G. nr. 13/2001[2] au fost prevăzute căile de atac din procedura administrativ – jurisdicţională de contestare a obligaţiilor fiscale și deci, acest act normativ are ca obiect o reglementare distinctă de cea cuprinsă în Legea nr. 29/1990, cu privire la procedura judiciară în materie de contencios administrativ. După epuizarea procedurii administrativ–jurisdicţionale, intimata–reclamantă a sesizat instanţa judecătorească pentru anularea actelor administrative în baza Legii nr. 29/1990 și în condiţiile acestei legi, aplicabile fondului litigiu, a fost formulată și cererea de suspendare a executării actelor contestate.

Având în vedere considerentele prezentate, Curtea a respins ca nefondat recursul.