Admission to law profession with exam exemption is discretionary, not a right; appeal allowed

Act administrativ. Condiţia vătămării unui drept recunoscut de lege. Uniunea Avocaţilor din România. Primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Legiuitorul nu a constituit un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci a prevăzut că există o astfel de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă și în final, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen. În consecinţă, prin respingerea cererii de a fi scutit de examen, nu se poate reţine că intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 157 din 20 ianuarie 2004

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 5 februarie 2003, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România obligarea acesteia la primirea în Baroul de Avocaţi Galaţi, cu scutire de examen.

In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a absolvit Facultatea de Drept și că a profesat ca judecător și consilier juridic timp de 30 ani și în considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galaţi primirea sa în avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă cererea, s-a adresat Uniunii Avocaţilor din România, care prin decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizul său, Baroul Galaţi s-a pronunţat asupra cererii sale.

Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea reclamantului A.T. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România, a desfiinţat decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 emisă de Uniunea Avocaţilor din România și a obligat Baroul Galaţi să emită decizie de primire a reclamantului în acest barou cu scutire de examen și să-l înscrie în tabloul avocaţilor definitivi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada existenţei dreptului de a fi primit în avocatură cu scutire de examen, deoarece este absolvent al facultăţii de drept și a profesat vreme îndelungată ca magistrat ori consilier juridic.

Impotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România, care a susţinut, în esenţă, că petentul, în prezent, este pensionar cu pensie din sistemul de stat și nu avocat pensionar, că nu a fost înscris vreodată în tabelul avocaţilor din România și că nu îndeplinește condiţiile prevăzute de Legea nr.51/1995 și de Statutul profesiei de avocat, de a fi primit în profesia de avocat.

Recursul este fondat.

Potrivit art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat potrivit prevederilor acestei legi și a statutului profesiei.

De asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se menţionează că „ potrivit art.16 din lege dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen”, iar în textele următoare se arată modul de organizare a examenului și procedura de urmat de către cel care dorește să candideze.

Este adevărat că, în art. 16 alin.2 lit.a și b din Legea nr.51/1995 republicată se prevede că „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen”, titularul diplomei de doctor în drept, precum și cel care, înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat a fost judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.

Numai că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că doar promovarea examenului dă nașterea dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentru persoana aflată într-una din situaţiile prevăzute de art. 16 alin.2 lit.a și b, legea nu stabilește un drept, ci prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără a mai fi supusă examinării, urmând însă, ca organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor din România să decidă dacă acordă sau nu solicitantului scutirea de examen.

Astfel, prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se prevede, ca o competenţă a Comisiei permanente, că „acordă scutire de examen juriștilor care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege…”, iar prin art. 63 lit. h din aceeași lege se arată ca atribuţie a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen.

Totodată, prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se stabilește că toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluţionate individual, urmând procedura avizării de către barou și a acordării scutirii de examen de către comisia permanentă.

Deci, pentru cei aflaţi într-una din situaţiile menţionate în art. 16 alin.2 din Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a constituit un drept de a fi primiţi în profesia de avocat cu scutire de examen, ci a prevăzut că există o astfel de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă și în final, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen.

In consecinţă, neputându-se reţine că prin respingerea cererii de a fi scutit de examen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, acţiunea formulată de acesta este nefondată, astfel că recursul a fost admis.