Fiscal inspection report qualifies as challengeable administrative act rather than mere on-site constatement

Proces-verbal de control fiscal. Natură juridică. Diferenţa faţă de procesul-verbal de constatare la faţa locului emis în baza art. 55 Cod de procedură fiscală.

Legea nr. 554/2004, art. 2

Cod de procedură fiscală, art. 41, art.55

Cuprins pe materii: Drept fiscal

Indice alfabetic: Act administrativ fiscal

Proces-verbal de control fiscal

Procesul-verbal de control fiscal, este atât un act administrativ în sensul art.2 lit.c) din Legea nr. 554/2004 cât și un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală, întrucât: emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a acesteia, urmărește executarea legii și, prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligaţii fiscale, produce efecte juridice de necontestat. Este exclusă așadar calificarea lui drept un simplu proces-verbal de constatare la faţa locului, întocmit în baza art. 55 din Codul de procedură fiscală, al cărui scop este probarea unei situaţii fiscale de fapt.

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr.5631 din 23 noiembrie 2005

Notă: Instanţa a avut în vedere art. 41 și art. 55 din C.proc.fisc. în forma republicată în M. Of. nr. 863 din 26/09/2005.

Prin acţiunea formulată la 19 aprilie 2005 reclamanta S.C. “VGBI” S.R.L. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând anularea procesului-verbal din 14 februarie 2005 întocmit de consilierii superiori ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Direcţiei Generale de Inspecţie Financiar Fiscală.

Reclamanta a arătat că procesul-verbal contestat este rezultatul unui control inopinat, efectuat prin sondaj, concluziile acestuia nefiindu-i comunicate deși potrivit acestora, societatea ar fi făcut înregistrări în evidenţa contabilă fără a respecta prevederile legale, ceea ce impune în sarcina sa o serie de debite faţă de stat.

Reclamanta a susţinut caracterul ilegal al actului contestat atât sub aspectul dreptului procedural cât și al dreptului substanţial.

Prin sentinţa civilă nr.1165/15 iunie 2005 Curtea de Apel București – Secţia contencios administrativ a respins acţiunea în anularea procesului verbal din 14 februarie 2005, ca inadmisibilă.

S-a reţinut în acest sens, că procesul-verbal nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât nu întrunește condiţiile actului administrativ.

În același timp s-a apreciat că nu poate fi considerat nici act administrativ fiscal în conformitate cu dispoziţiile art. 41 C.proc.fisc. dar nici titlu de creanţă în sensul dispoziţiilor art. 107 Cod procedură fiscală, nefiind susceptibil de a fi contestat și neputând constitui baza unei decizii de imputare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “VGBI”S.R.L.

Recurenta a susţinut că prin procesul verbal a cărui anulare s-a solicitat, s-a constat în fapt că reclamanta nu ar fi prezentat documentele de evidenţă tehnică operativă și de gestiune aferentă mărfurilor facturate, motiv pentru care s-a concluzionat că aceasta a făcut operaţiuni incorecte în contabilitate stabilind în același timp și cuantumul sumelor datorate la bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit, TVA și penalităţi de întârziere. Că, deși intitulat proces-verbal, actul ca atare îndeplinește condiţiile actului administrativ fiscal conform art. 37 și 38 C.proc.fisc..

Recursul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori organizării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”.

Or, procesul verbal din 14 februarie 2005, a cărui anulare s-a solicitat prin acţiune, emană de la o autoritate publică, reprezentând manifestarea de voinţă unilaterală a acesteia, concretizată prin raportare la lege și fără echivoc producând efecte juridice de necontestat prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligaţii fiscale, prin acele sume constate a fi de virat la bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit, diferenţa TVA și penalităţi întârziere.

Negând caracterul acestui proces-verbal de act administrativ așa cum îl definește art. 2 din Legea nr. 554/2004, dar și pe acela de act administrativ fiscal definit de art. 41 Cod procedură fiscală, instanţa fondului a apreciat procesul verbal ca fiind rezultatul unei cercetări la faţa locului, în sensul dispoziţiilor art.55 Cod procedură fiscală, fără a sesiza că textul are în vedere verificarea unor incinte, încăperi sau terenuri realizate în scopul de a proba o anume situaţie de fapt, neavând nici o legătură cu procesul verbal de control fiscal.

Astfel, recursul a fost admis, hotărârea casată iar cauza trimisă pentru soluţionare în fond, la aceeași instanţă.