Nullity of public official destitution order issued under labor code grounds and lacking mandatory statutory details

Funcţionar public. Sancţiune disciplinară. Încetarea raporturilor de serviciu. Destituire din funcţia publică. Actul de destituire. Condiţii. Nulitate.

Legea nr.188/1999, art.84 alin.(1) lit.d) și alin.(4), art.84 alin.(5), art.93

Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art.61 lit.d), art.64 alin.(1), art.268

Destituirea din funcţia publică se poate face pentru motive imputabile funcţionarului public, ca sancţiune disciplinară, în baza art.84 alin.(1) lit.d) și art.84 alin.(5) lit.a) din Legea nr.188/1999.

Legea nr.188/1999 nu cuprinde dispoziţii referitoare la forma și conţinutul actului de destituire din funcţia publică, ca sancţiune disciplinară, astfel că, având în vedere prevederile art.93 din lege, se face aplicarea dispoziţiilor art.268 alin.(2) din Codul muncii.

În speţă, prin ordinul contestat, reclamantul a fost „eliberat” din funcţia publică de director general, în baza art.61 lit.d) și art.64 alin.(1) din Codul muncii – referitoare la concedierea pentru faptul că salariatul nu corespunde profesional.

Curtea a reţinut că intenţia reală a autorităţii emitente a ordinului a fost de destituire din funcţie a reclamantului, ca sancţiune disciplinară, ordinul contestat fiind nul, întrucât nu cuprinde menţiunile, prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art.268 alin.(2) din Codul muncii, și anume: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea poate fi contestată și instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.3445 din 31 mai 2005

Prin acţiunea înregistrată la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor și Turismului, solicitând anularea Ordinului nr.443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea în funcţia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea pârâtului la plata diferenţei de salariu, precum și plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că, prin ordinul atacat a fost eliberat din funcţia de conducere deţinută pentru nerespectarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice, reglementate de O.U.G. nr.60/2001 și Ordinul ministrului transporturilor nr.2006/2002, fără a se indica concret care dispoziţii au fost încălcate.

Mai susţine reclamantul că măsura este abuzivă, întrucât s-au invocat prevederile Codului muncii referitoare la concedierea salariatului, sancţiunea aplicată fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută în sarcina sa, că la data emiterii ordinului se afla în concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru.

Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială și de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.221 din 19 noiembrie 2004 a respins acţiunea.

Instanţa a reţinut că reclamantul se face vinovat de faptul că nu a dispus efectuarea achiziţiilor necesare spitalului, prin licitaţie, conform O.U.G. nr.60/2001; că nu era necesar să i se acorde preaviz deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din funcţia de conducere și reîncadrat în funcţia de execuţie deţinută anterior; că susţinerea privitoare la faptul că se afla în concediu medical nu este fondată, întrucât reclamantul nu a fost concediat din unitate ci doar eliberat din funcţia de conducere; că ordinul atacat a fost legal semnat de secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegaţie de la ministru.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul, susţinând că Bursa Română de Mărfuri, prin adresa din data de 17 februarie 2003 a precizat că organizează proceduri de achiziţii pentru mărfuri cu o valoare minimă de peste 40.000 Euro, că nu există fișa postului, că a fost o concediere și nu o eliberare din funcţie.

Recursul este fondat.

La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr.443 emis de ministrul transporturilor, construcţiilor și turismului, Lădariu Petru, director general al Spitalului C.F.R. Simeria a fost eliberat din funcţie, prevăzându-se că urmează a fi încadrat pe postul deţinut anterior.

În cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art.61 lit.d) și de art.64 alin.1 din Codul Muncii, care se referă la concedierea pentru necorespundere profesională.

Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice, conform O.U.G. nr.60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.

Raporturile de serviciu ale recurentului în calitate de director general, nu erau reglementate de Codul Muncii, ci de dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Prin ordin, în mod nelegal cu fost invocate ca temei de drept dispoziţiile art.61 lit.d) și dispoziţiile art.64 alin.1 din Codul Muncii.

În dispozitivul ordinului s-a prevăzut că reclamantul „se eliberează din funcţie”.

Eliberarea din funcţie este prevăzută de dispoziţiile art.84 alin.1 lit.c) din Legea nr.188/1999, iar în conformitate cu art.84 alin.4 al legii, eliberarea din funcţie se dispune pentru motive neimputabile funcţionarului public în cazurile limitativ prevăzute la lit.a) – f) ale textului precizat.

Întrucât actul atacat nu cuprinde aceste menţiuni, este nelegal.

Având în vedere motivul imputat recurentului, rezultă că intenţia reală a autorităţii publice a fost aceea de destituire din funcţia publică a reclamantului, situaţie prevăzută de dispoziţiile art.84 alin.1 lit.d) din Legea nr.188/1999, cu referire la art.84 alin.5 lit.a) din lege, care reglementează destituirea din funcţia publică pentru motive imputabile funcţionarului, ca sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârșirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave (încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri).

Potrivit art.93 din Legea nr.188/1999, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii.

Întrucât Legea nr.188/1999 nu cuprinde dispoziţii referitoare la actul de destituire, în considerarea dispoziţiilor art.93 din Legea nr.188/ 1999, se vor aplica dispoziţiile art.268 din Codul Muncii.

Art.268 alin.2 lit.a) – f) din Codul Muncii sancţionează cu nulitatea absolută necuprinderea în actul de înlăturare din muncă a următoarelor menţiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Întrucât ordinul atacat nu cuprinde aceste menţiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care acţiunea reclamantului se impune a fi admisă.

Așa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinţa atacată, se va anula ordinul atacat și conform art.89 alin.2 din Legea nr.188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică din care a fost destituit.

Potrivit art.89 alin.1 din Lege, pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariile indexate, majorate și recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru funcţia de director general și salariile pe care acesta le-a încasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia respectivă.

Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi însă respins, întrucât legislaţia specială, mai sus expusă, permite acordarea daunelor precizate în art.89 alin.1 din Legea nr.188/1999.

Recursul urmează a fi admis, va fi modificată sentinţa atacată și, pe fond, admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul L.P.