Judicial expert restricted to accredited specialty; appeal allowed, sanctions upheld and lower court judgment quashed

Expert judiciar. Posibilitatea de a efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestat.

O.G. nr.2/2000, art.14 alin.(1)

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 experţii tehnici judiciari pot efectua expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestaţi. Participarea unui expert tehnic judiciar atestat în specialitatea „Agricultură”, în calitate de expert consilier, la efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea „Topografie, geodezie, cadastru” încalcă aceste dispoziţii și constituie abatere disciplinară. Legătura strânsă dintre cele două specialităţi nu echivalează cu autorizarea legală de a desfășura activitatea de expert tehnic judiciar în altă specialitate decât cea pentru care s-a primit atestarea.

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 2999 din 20 septembrie 2006

Prin acţiunea înregistrată la 21 iulie 2005 și completată prin cererea depusă la 26 septembrie 2005, reclamantul D.C.Ș. a solicitat anularea deciziei de sancţionare nr. 105/11 aprilie 2005 și a hotărârii nr. 477/BCETJ /1 iunie 2005 emise de pârâtul Ministerul Justiţiei și obligarea pârâtului să-i comunice un răspuns la petiţia adresată la 10 mai 2005.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea „Agricultură” din anul 1992 și pârâtul a decis nelegal sancţionarea sa cu suspendarea dreptului de a efectua expertize judiciare pe o perioadă de 1 an pentru faptul că a participat în calitate de expert consilier la efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea „Topografie, geodezie-cadastru”. Reclamantul a considerat că sancţiunea aplicată nu este justificată în condiţiile în care există o legătură indisolubilă între cele două specialităţi, iar pentru atestarea sa în specialitatea „agricultură”, a promovat și teste de topografie.

Prin sentinţa nr. 86/F-C /21 noiembrie 2005 Curtea de Apel Pitești – Secţia comercială și de contencios administrativ a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea nr. 477/BCETJ/1 iunie 2005 și decizia nr. 105/11 aprilie 2005, acte emise de pârâtul Ministerul Justiţiei – Direcţia pentru resurse umane și relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii – Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare.

Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că atestarea calităţii de expert tehnic în specialitatea „agricultură” impune și verificarea cunoștinţelor de calcul al suprafeţelor, detașări sau parcelări de suprafeţe, lucrări topografice de dificultate redusă, cum sunt cele încuviinţate de Judecătoria Pitești în dosarul pentru care reclamantul a fost desemnat expert consilier al uneia din părţi.

Faţă de expertiza care a avut ca obiective măsurarea și delimitarea suprafeţelor de teren înscrise în acte, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a depășit limitele competenţei sale, reţinând că lucrarea efectuată nu a produs consecinţe juridice și că alţi experţi agricoli au fost desemnaţi să execute același fel de lucrări, datorită numărului redus de experţi topografi.

Cererea completatoare a fost respinsă de instanţa de fond, cu motivarea că pârâtul a comunicat reclamantului răspunsul la petiţia din 10 mai 2005.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând modificarea hotărârii atacate în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond este rezultatul aplicării greșite a dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 14 și art. 18 din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, conform cărora experţii tehnici judiciari pot efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care au fost atestaţi. Recurentul a precizat că aceste prevederi legale se aplică și experţilor/consilierilor recomandaţi/nominalizaţi de parte să participe la efectuarea expertizei.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) și art. 18 din O.G nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, experţii tehnici judiciari pot efectua expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestaţi.

Aceste prevederi legale sunt aplicabile și experţilor recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizei și reprezintă temeiul juridic al actelor administrative de sancţionare disciplinară a intimatului-reclamant, care a participat în calitate de expert recomandat de parte la efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea „Topografie, geodezie-cadastru”, deși este atestat în specialitatea „Agricultură”.

Instanţa de fond a anulat greșit cele două acte administrative întocmite de recurentul-pârât, considerând întemeiate apărările din acţiune, dar fără a avea în vedere caracterul imperativ al reglementării susmenţionate, precum și caracterul personal al răspunderii disciplinare stabilită cu privire la modul de exercitare a activităţii de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

Din acest punct de vedere, se impunea a fi respinse ca neîntemeiate susţinerile din acţiune privind desemnarea mai multor experţi tehnici judiciari în specialitatea „Agricultură” pentru efectuarea unor expertize în specialitatea „Topografie, geodezie –cadastru” sau încuviinţarea dată de instanţă intimatului-reclamant de a întocmi o asemenea lucrare, în calitate de expert consilier al uneia din părţile în litigiu.

Nici una din situaţiile de fapt expuse în acţiune nu constituie cauză de exonerare de răspundere disciplinară, cu atât mai mult cu cât intimatul-reclamant avea obligaţia să aducă la cunoștinţa părţii și a instanţei de judecată că, faţă de reglementarea activităţii de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, nu avea abilitarea legală de a participa în calitate de expert sau de consilier al părţii la efectuarea unei expertize în specialitatea „Topografie, geodezie-cadastru”.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind întemeiată și relevantă în cauză apărarea intimatului-reclamant privind legătura strânsă între cele două specialităţi de activităţi de expertiză judiciară și extrajudiciară, dat fiind că, existenţa unei asemenea legături nu echivalează cu autorizarea legală de a desfășura activitatea de expert tehnic judiciar în altă specialitate decât cea pentru care s-a primit atestarea.

În consecinţă, actele administrative întocmite de recurentul-pârât sunt legale și sancţiunea disciplinară a fost corect aplicată intimatului-reclamant, astfel încât se dovedește a fi nefondată cererea de anulare.

Acţiunea este nefondată și în privinţa cererii completatoare, constatându-se că intimatul-reclamant a primit adresa nr. 432/BCETJ/13 mai 2005, prin care i s-a comunicat răspunsul la petiţia sa din 10 mai 2005.

Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată și pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.C.Ș. ca nefondată.