Whether internal auditor complexity allowance persists during secondment to a non-audit leadership role

1. Funcționar public. Detașare. Pierderea sporului acordat pentru complexitatea muncii. Legalitate.

Legea nr. 188/1999, art. 29 alin. (1) și art. 77 alin. (4)

Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice

Indice alfabetic: Auditor intern

Detașare

Funcționar public

Salariu

Spor pentru complexitatea muncii

Potrivit art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public pe perioada detașării, își păstrează funcția publică și salariul, iar potrivit art. 29 alin. (1) din aceeași lege, salariul este compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Sporul de auditor intern prevăzut de Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, în procent de 25% din salariul de bază, nu poate fi însă acordat pe perioada în care are loc detașarea funcționarului public. Acest spor fiind stabilit pentru complexitatea muncii, iar nu în considerarea calității de auditor – calitate pe care de altfel, funcționarul public o păstrează - nu intră în categoria sporurilor incluse în salariu, astfel încât odată cu schimbarea tipului de activitate ca urmare a detașării, continuarea acordării lui este lipsită de justificare legală.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3958 din 18 octombrie 2007

Notă: Instanța a avut în vedere Legea nr. 188/1999, republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004. În prezent art. 29 și art. 77 au devenit art. 31 și art. 89, în forma republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007.

Prin sentința civilă nr.1021 din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de CI în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului contravaloarea indemnizației de conducere pentru perioada 03.06.2003 – 01.01.2005 și a sporului de 25% pentru perioada 15.07.2003 – 15.05.2005, actualizată la data plății.

Instanța a reținut că, prin Decizia nr.773 din 02.06.2003, reclamantul, având funcția de inspector vamal gradul I, inspector de specialitate A II2 la Serviciul control și audit intern din cadrul Direcției Generale a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), a fost detașat la Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră B, desfășurând activitatea corespunzătoare funcției de șef adjunct. Detașarea reclamantului pe funcția de conducere respectivă a fost prelungită succesiv până la data de 07.03.2005. Astfel, Curtea de apel a reținut că, potrivit art.19 din O.U.G. nr.19/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, reclamantul trebuia să primească, pe lângă salariul de bază al funcției de execuție, și indemnizația corespunzătoare funcției de șef adjunct.

Totodată, instanța a reținut că, potrivit art.20 din O.U.G. nr.192/2002, ale art.77 alin.(4) din Legea nr.188/1999 republicată și ale art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002, reclamantul are dreptul și la plata sporului de auditor intern, respectiv sporul de complexitate, în procent de 25% aplicat la salariul de bază, întrucât a avut la data detașării calitatea de auditor principal 2, iar urmare detașării nu i-a încetat această calitate.

A mai reținut instanța că, deși nu a contestat actele de detașare, reclamantul nu este decăzut din dreptul de a cere instanței plata respectivelor drepturi de natură salarială, întrucât legea nu limitează posibilitatea de a se adresa instanței doar la contestația împotriva deciziei de detașare.

Autoritatea Națională a Vămilor a declarat recurs.

În ceea ce privește acordarea sporului de 25% pentru complexitatea muncii de audit intern, autoritatea recurentă susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art.77 alin.(4) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002 privind auditul intern.

Recursul este întemeiat.

Este necontestat că reclamantul-intimat, inspector vamal gradul I – inspector de specialitate A II2 la Serviciul Control și Audit Intern din cadrul Direcției Generale a Vămilor, a fost detașat prin Decizia nr.773/ 2.06.2003 a directorului general al D.G.V. pentru coordonarea activității corespunzătoare funcției de șef adjunct Birou vamal de control și vămuire la frontiera B, care a fost prelungită prin acte administrative similare până la data de 31.12.2004, când a fost numit în funcția respectivă de conducere.

În legătură cu sporul de 25% prevăzut la art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002, instanța de fond a reținut că, pe perioada detașării, intimatul-reclamant și-a păstrat calitatea de auditor principal 2, astfel că trebuia să beneficieze de acest spor la salariul de bază brut lunar.

Într-adevăr, la art.18 alin.(3) din Legea nr.672/2002, este prevăzut sporul de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar, dar acest spor este prevăzut de lege nu în considerarea calității de auditor intern, ci este vorba „de un spor pentru complexitatea muncii”. Or, în perioada detașării, intimatul-reclamant nu a mai desfășurat activitatea de auditor intern, astfel că sporul prevăzut de lege pentru „complexitatea muncii” nu se mai justifică nici în fapt și nici legal.

Este adevărat că potrivit art.77 alin.(4) din Legea nr.188/ 1999 „pe perioada detașării, funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul...”, însă, potrivit art.29 alin.(1) din aceeași lege, salariul este compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Deci, în salariu nu sunt incluse sporurile care nu au caracter permanent, cum este sporul de 25% pentru complexitatea muncii, care se acordă doar în perioada/ perioadele în care se prestează o activitate complexă.

Astfel fiind, în această privință recursul formulat este întemeiat, soluția instanței fiind nelegală și netemeinică.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, privitor la indemnizația de conducere pentru perioada detașării, soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant, în perioada detașării pe funcția de șef adjunct de birou vamal, a exercitat toate prerogativele acestei funcții și a desfășurat toate activitățile specifice unei funcții de conducere.

Or, potrivit legislației în vigoare, la data respectivă (O.U.G. nr.192/2002 și O.U.G. nr.123/2003) și ulterior (O.U.G. nr.92/ 2004), funcționarul public care exercită cu caracter temporar o funcție publică de conducere, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, are dreptul și la indemnizația de conducere corespunzătoare funcției publice de conducere pe care o exercită.

Apărarea autorității recurente, că în statul de funcții al Biroului Vamal B nu a existat funcția de șef adjunct de birou, a fost înlăturată ca nedovedită.

În concluzie, recursul a fost iar sentința atacată a fost modificată în sensul înlăturării sporul de 25% pentru perioada 15.07.2003 – 15.05.2005, celelalte dispoziții ale hotărârii fiind menținute.