Right of access to personal data: Inapplicability of administrative use restrictions in border security systems to bar individual data requests under data protection law

4. Prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Refuzul de a permite accesul unei persoane la aceste date. Condiția exceptării exprese.

Legea nr. 677/2001

O.U.G. nr. 105/2001

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Atestarea numărului de intrări și de ieșiri din țară

Date cu caracter personal. Prelucrare. Liberă circulație.

Poliție de frontieră

Refuz nejustificat

Sistem de Informare Național

Exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 677/2001, privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, nu poate fi restrânsă decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.

Refuzul poliției de frontieră de a răspunde unei solicitări întemeiată pe prevederile Legii nr. 677/2001, de a emite un document din care să reiasă numărul intrărilor și ieșirilor din țară a persoanei solicitante, nu poate fi justificat prin invocarea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Faptul că prin dispozițiile acestei legi s-a stabilit că Sistemul de Informare Național a fost înființat în scopul acțiunilor de menținere a ordinii publice și siguranței naționale, iar datele introduse în acest sistem nu pot fi utilizate în scopuri administrative, nu este de natură a limita accesul persoanei la datele solicitate, aceste prevederi neconținând o exceptare expresă de la drepturile oferite persoanei prin Legea nr. 677/2001.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3956 din 18 octombrie 2007

Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2006, reclamantul SM a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, solicitând obligarea acestuia la emiterea unui document care să ateste intrările și ieșirile din țări ale reclamantului, pe parcursul anului 2001, obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, refuzul pârâtului de a emite documentul solicitat este nemotivat, discreționar și lipsit de temei legal.

Deși pârâtul a comunicat faptul că dovada intrării și ieșirii în/din România se face prin intermediul ștampilelor aplicate în pașaport, din temeiul legal invocat în adresă, art.21 alin. (2) din Normele de aplicare a O.U.G.nr.105/2001, nu reiese acest fapt.

Cu toate că ștampilele care atestă intrarea și ieșirea în/din România se regăsesc în pașaportul reclamantului, datorită modului în care acestea au fost aplicate de către organele Poliției de Frontieră în documentul de călătorie, acestea sunt ilizibile, indescifrabile și nu li s-a oferit un caracter relevant în cadrul procedurii judiciare instrumentate de către instanțele din S.U.A.

Activitatea Poliției de Frontieră Române constituie serviciu public și se desfășoară în interesul persoanei.

Reclamantul a mai invocat și prevederile art.13 din Legea nr.677/2001; art. 2, 7, 8, 26, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.10 din CEDO; art.20 din Constituția României.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtul să emită un document care să ateste intrările și ieșirile reclamantului în și din România pe parcursul anului 2001, reținând că:

- pârâtul este prelucrător de date în sensul Legii nr.677/2001 modificată și completată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date;

- art.1.3.din lege reglementează dreptul de acces la date ca fiind un drept al persoanei vizate;

- refuzul nejustificat al pârâtului reprezintă o restrângere abuzivă a dreptului de acces la datele prelucrate, restrângere care vizează încălcarea dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.677/2001;

- reclamantul a justificat un interes legitim;

- nu poate fi invocată drept temei al refuzului împrejurarea că dovada celor solicitate se face cu ștampilele aplicate pe pașaport, cât timp aceste ștampile sunt ilizibile.

Pârâtul a formulat recurs, invocând faptul că în speță ne aflăm în fața unui caz în care, în mod expres și limitativ, legea specială dispune restrângerea exercitării drepturilor referitoare la datele cu caracter personal, conform art.49 din O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.

Conform art.49 sus-menționat, sistemul informatic prin intermediul căruia sunt prelucrate datele în discuție, este unul care funcționează exclusiv în scopul „sprijinirii acțiunilor de menținere a ordinii publice și siguranței naționale și aplicarea prevederilor legale cu privire la circulația persoanelor și bunurilor pe teritoriul României”.

Potrivit art.61 din O.U.G. nr.105/2001, orice modificare a scopului utilizării din SIF se face cu acordul autorității române sau străine semnalate și numai pentru a preveni o amenințare gravă și iminentă pentru interesul public, ordinea publică și siguranța națională ori săvârșirea altor fapte grave. Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative.

Instanța de fond nu a precizat motivele de fapt și de drept în temeiul cărora au fost înlăturate apărările recurentului.

Ne aflăm în fața unui caz în care în mod expres și limitativ, legea specială dispune restrângerea exercitării drepturilor referitoare la datele cu caracter personal.

Dispozițiile art.13 alin. (1) lit.b) din Legea nr.677/2007 nu au legătură cu fondul cauzei.

Nu s-a dovedit că întrucât ștampilele aplicate în pașaport sunt ilizibile, acestora nu li s-a oferit un caracter relevant în cadrul procedurii judiciare instrumentate de instanțele din S.U.A.

Recursul nu este fondat.

Dispozițiile art.13 din Legea nr.677/2001 sunt clare.

Orice persoană vizată are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod gratuit, confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta (alin.1).

Operatorul este obligat, în situația în care prelucrează date un caracter personal care privesc solicitantul, să comunice acestuia, împreună cu confirmarea, cel puțin următoarele : (alin. 1, lit. a) și b):

a) informații referitoare la scopurile prelucrării, categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt dezvăluite datele;

b) datele care fac obiectul prelucrări, precum și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor.

Recurentul – pârât prelucrează datele cu caracter personal solicitate de către intimatul-reclamant, fiind îndeplinite prevederile art.2 din Legea nr.677/2001.

Art.13 din Legea nr.677/2001 nu condiționează dreptul de acces la date de împrejurarea justificării unui interes – „orice persoană vizată are dreptul”.

Scopul Legii nr.677/2001, conform art.1 este acela de a garanta și proteja drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viața intimă, familială și privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Exercitarea drepturilor prevăzute în Legea nr.677/2001 nu poate fi restrânsă decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege (art.1 alin.2).

Prevederile art.49 și art.61 din O.U.G.nr.105/2001 nu pot fi considerate că restrâng drepturile și libertățile fundamentale garantate de Legea nr.677/2001.

Sistemul de Informare Național privind circulația persoanelor și bunurilor prin frontieră (SIF) a fost înființat în scopul acțiunilor de menținere a ordinii publice și siguranței național, dar și în scopul aplicării prevederilor legale cu privire la circulația persoanelor și bunurilor pe teritoriul României.

Sintagma „datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative” nu justifică excluderea datelor solicitate de către reclamant de la aplicarea Legii nr.677/2001.

Legea nr.677/2001 a fost adoptată în scopul protejării și garantării drepturilor/libertăților fundamentale ale persoanelor fizice.

Orice restrângere a exercitării drepturilor/libertăților persoanelor fizice trebuie prevăzută expres și limitativ de lege.

În speță, nu există o asemenea excepție derogatorie, astfel încât refuzul recurentului-pârât reprezintă o restrângere abuzivă a dreptului de acces la datele prelucrate, restrângere ce vizează încălcarea dispozițiilor art.1 alin. (2) din Legea nr.677/2001.

Recursul a fost respins ca nefondat.