Building tax exemption requires declaration filing; garnishment challenge rejected as unfounded

7. Impozit pe clădiri. Scutire pe impozit pentru clădirile construite sau dobândite pe bază de credit în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994. Condiţii de acordare. Excepţie de nelegalitate a dispoziţiilor cuprinse la pct. 25 și 26 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Excepţie respinsă.

Codul Fiscal, art. 284 alin. (13)

Codul de procedură fiscală, art. 23 și 79

În temeiul art. 284 alin. (13) din Codul Fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Nu reprezintă o adăugare la lege faptul că prin prevederile Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în vederea acordării acestei facilităţi fiscale, persoanelor fizice care au dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii pe bază de credit, le-a fost impusă obligaţia de a prezenta la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, o cerere însoţită de originalul și copia actelor ce atestă această calitate, prevederile în cauză fiind în conformitate atât cu dispoziţiile legale în aplicarea cărora au fost emise, cât și cu cele cuprinse în art. 23 și 79 din Codul de procedură fiscală.

I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3545 din 25 septembrie 2007

Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală publicat în M.Of. nr. 863 din 26/09/2005, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 19 iunie 2006 IL și IR au formulat în contradictoriu cu Primăria municipiului Botoșani și terţul poprit Banca C, Sucursala Botoșani, contestaţie la executare susţinând că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina lor, obligaţia de plată la bugetul local a impozitului pe clădiri în valoare de 682, 70 RON.

Contestaţia la executare silită prin poprire formează obiectul dosarului nr.2510/193/2006 al Judecătoriei Botoșani, iar pe parcursul judecării cauzei, contestatorii au invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor cuprinse la punctul 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004.

Prin sentinţa civilă nr.31 din 26 februarie 2007, Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins această excepţie ca neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile pct.25 și 26 ale normelor metodologice mai susmenţionate sunt concordante cu reglementarea legală în vigoare la data adoptării lor.

Că în realitate, contestatorii disociază facilităţile instituite de Codul Fiscal, de celelalte obligaţii legale care le revin potrivit Codului de procedură fiscală, considerând greșit că sunt îndreptăţiţi în mod automat la scutire de plata impozitului pe clădiri o perioadă de 10 ani de la dobândirea bunului imobil, indiferent de respectarea obligaţiei de depunere a declaraţiei fiscale.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către IL și IR.

În opinia lor, excepţia de nelegalitate invocată în faţa instanţei de drept comun era admisibilă, deoarece dispoziţiile de la pct.25 și 26 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.44/2004, adaugă la lege, atâta timp cât ele au prevăzut obligaţia de depunere a unei cereri la autoritatea publică competentă și stabilesc că perioada de scutire începe de la data de întâi a lunii următoare celei de prezentare a cererii, iar nu de la data dobândirii locuinţei.

Criticile nu sunt întemeiate.

Dispoziţiile art.250 alin. (3) din Codul fiscal adoptat prin Legea nr.571/2003, în vigoare la data emiterii titlului executoriu în sarcina contestatorilor, au prevăzut că impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile realizate pe bază de credite, în conformitate cu O.G. nr.19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcţii de locuinţe, aprobată prin Legea nr.82/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit normei conţinută în alineatul următor al aceluiași articol, scutirea de impozit prevăzută la alin. (3) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar.

Dispoziţiile cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004 au stabilit, la rândul lor, facilitatea fiscală recunoscută persoanelor fizice care au dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii pe bază de credit, stipulând totodată, la pct.26, obligativitatea prezentării de către acele persoane, la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale a unei cereri, însoţită de originalul și copia actelor ce le atestă această calitate.

Din coroborarea acestor prevederi cu cele conţinute în art.23 și 79 ale Codului de procedură fiscală, rezultă că pentru a beneficia de scutire de plată a impozitului pe clădiri, este necesară și obligatorie depunerea unei declaraţii fiscale pe baza căreia organul fiscal să constate apoi, scutirea.

În cazul de faţă însă, contestatorii IL și IR, coproprietari ai unui apartament contractat ca urmare a unui credit, disociază facilităţile acordate de Codul fiscal, de obligaţiile corelative care le revin conform reglementării cu caracter procedural cuprinsă în Codul de procedură fiscală, susţinând fără temei că sunt îndreptăţiţi la scutire de plata impozitului pe clădiri timp de 10 ani chiar și în lipsa unei cereri, respectiv declaraţie fiscală.

Apreciind așadar, că dispoziţiile pct.25 și 26 ale normelor metodologice nu aduc atingere dreptului persoanelor de a beneficia de scutire de la plata impozitului, nici nu adaugă la lege și respingând excepţia de nelegalitate, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menţinută prin respingerea recursului ca nefondat